Text: Simona LAZAR
De ghizdul fantanii de la poarta sta sprijinit cerul. „Fantana asta”, imi spunea bunicul, cu vocea indulcita de lumina lunii, „e axul lumii. Nu, draga mea, nu-i nici o saga! Uita-te, tu, numai cum rasar in ea stelele. Si uita-te si-n cer, sa vezi cum ii fac rotocoale-rotocoale apele, de-ai zice ca abia ce-am aruncat cu piatra in dansa…” Ii urmam vorbele si priveam apa – cu un firicel de teama innodandu-mi sufletul – cu trupul usor aplecat peste ghizdurile fantanii. Ma trageam apoi departe de adancul racoros si imi afundam privirea in inaltimi… Si-n ceruri se roteau cercuri de apa ori poate erau cercurile de stele ale Caii Lactee…
Acolo, la fantana de langa poarta, din care beau apa toti trecatorii, am ascultat intaiele povesti. Si-n povesti fantanile erau odihnitoare, salvatoare, intelepte. Fata lor reflecta adevarurile de care nu te puteai ascunde si din miezul lor izvorau miracole. Sunetul lantului care aducea la lumina ciutura cu povesti era, pentru mine, asemeni unui cantec de leagan. „Apa poate fi buna si pentru suflete”, spunea bunicul in timp ce-mi intindea o ulcica plina cu apa abia scoasa din fantana… „Bea si racoreste-te! Bea si intelege cursul lumii, cursul vietii!”

Fantana aceea, aveam sa aflu, dadea sens drumului si calatorului, fara de care si unul, si celalalt s-ar fi ratacit in pustie. Si calatorul eram eu, cea care abia invatasem a pasi prin lume. Si drumul era insasi viata mea. „Bea din apa asta limpede si tine minte ca atunci cand iti va fi mai greu pe lume nu trebuie decat sa gasesti o fantana. O fantana cu apa limpede. O fantana cu apa buna. Cu apa curata…” Si sfaturi imi da multe bunicul. Cum sa nu las fantana sa fie napadita de balarii, cum sa nu-i spurc apa si sa nu i-o risipesc, cum sa-mi oglindesc chipul in ea, cum sa-mi curat fata cu stropii ei sfintiti de intaia rasuflare a dumnezeirii… „Si de-i putea vreodata sa dai inapoi, sa sapi tu insati o fantana, fata mea”. Sa sap o fantana in pustiul lumii, si-asa sa adaug un reper pentru drumuri si calatori…
Cum spunea Micul Print? „De aceea e frumos pustiul, fiindca undeva el ascunde o fantana”.

, ,