Salutări de la băi! Istoria primelor cărţi poştale din lume…

Autor: Simona Lazăr

Astăzi comunicăm rapid, trimiţându-le celor dragi, la un sfert de ceas după ce-am ajuns pe vârful înzăpezit al muntelui sau la ţărmul înfiorat al mării, o „ilustrată” electronică, avându-ne pe noi drept „personaje”, în mijlocul decorului de vacanţă. Internetul ne-a simplificat comunicarea, dar… nu ştiu dacă nu cumva i-a luat din farmec.
Vă mai amintiţi de „vederile” cu staţiunea balneară în care vă petreceaţi concediul? Cât timp pierdeaţi ca să găsiţi ilustrata potrivită? Apoi… cuvintele care, puţine, să exprime cât mai mult… Şi cum, temându-vă că vă veţi face de râs dinaintea poştaşului din cartier dacă veţi scrie mesaje prea siropoase, sfârşeaţi prin a nota, cu scris oblic: Salutări din Costineşti (sau din Sinaia, de la Herculane, sau, mai simplu, „de la băi”)?…
Acum, cărţile poştale – ilustrate sau nu – sunt tot mai rare… Şi poate tocmai de aceea merită să le spunem istoria.
Cartea poştală simplă (cea fără ilustraţie) are o vechime de 165 de ani. Ideea a pornit de la medicul vienez Emanuel Hermann, care, trebuie s-o spunem, a avut ceva de luptat cu rezistenţa poştei imperiale austriece, care nu voia în ruptul capului să permită folosirea acestui mijloc de corespondenţă.
Principala obiecţie era aceea că întrebuinţarea cărţii poştale desfiinţa secretul corespondenţei.
Doctorul Hermann s-a adresat atunci chiar împăratului, căruia i-a expus argumentele sale, că nici nu poate fi vorba de violarea secretului corespondenţei, câtă vreme lumea va putea alege, deliberat, folosirea cărţii poştale doar pentru acele comunicări care nu reclamă acest secret – altminteri, aveau la dispoziţie clasicele scrisori închise în plic.
Împăratul a fost convins, iar pe 15 octombrie 1848 s-a introdus oficial folosirea cărţii poştale, printr-un decret imperial.

Până la prima carte poştală ilustrată au mai trecut decenii.
Abia în 1881 cineva a avut revelaţia că o carte poştală pe care este tipărită o imagine poate deveni un excelent mijloc de promovare – de „vulgarizare”, cum se spunea în epocă – a turismului.
Iar cel care a avut acest gând era un francez din Marsilia, care s-a dovedit a fi un comerciant îndrăzneţ, dar şi un marseiez pe cinste!

Dominique Piazza a publicat prima carte poştală ilustrată, în 1000 de exemplare. Dacă ne gândim bine, modelul era destul de complicat, conţinând trei imagini-simbol pentru Marsilia. Cartea poştală avea următoarea ilsutraţie: în stânga – apeductul Roquefavour, în dreapta – ieşirea din Marsilia, spre fortul Saint-Jean, în medalion – Palatul Longchamp.

(Nu am găsit acea primă ilustrată, dar am dat peste 3 cărţi poştale vechi de cel puţin un secol, fiecare dintre ele reprezentând un alt loc din cele trei ce se aflau pe vederea de acum 132 de ani.)
De atunci încolo, cărţile poştale ilustrate s-au publicat în milioane de modele şi în… catralioane de exemplare.