Text: UICA MIHAI
Sunt din fire pofticios, chiar mâncău şi alerg cu limba scoasă (figurativ vorbind) după evenimente culinare şi competiţii bucătăriceşti, care să îmi bucure ochiul, sufletul, dar mai ales stomacul. Norocul nostru, nu doar al meu fiindcă mulţi conaţionali sunt croiţi pe acelaşi calapod, că astfel de manifestări abundă în România, unele au deja ştaif şi renume, iar altele, pruncuţi abia născuţi, se sumeţesc să îţi facă faimă chiar dintr-un început.
Anul trecut am bătut ţara în toată jumătatea ei vestică, de la Sibiu până la Tisa şi am avut un fel de concediu fragmentat, dar atât de frumos încât îmi îngădui să recomand astfel de tentativă şi altora la fel de doritori ca mine să îşi cunoască patria culinară.
Locurile pe care le-am descoperit, oamenii, dar mai ales bucatele lor m-au fermecat şi sunt hotărât ca şi anul acesta să plec la drumuri lungi prin România asta pe care o iubesc ca pe o Ileană Cosânzeană.
Vă invit să veniţi cu mine şi aveţi cuvântul meu de Uică bătrân că nu o să vă pară rău.
Începem din luna Martie când urzica deja e în putere iar salata verde, ridichiile ceapa tânără şi usturoiul obraznic alungă din bucătărie unsorile grase şi cărnurile grele. E vremea de caş proaspăt şi amestecuri de mirodenii fine.
Iar locul în care daţi peste bunătăţi străvechi gătite, dar şi farfastlâcuri de Art cuisine, e dulcele târg al Ieşilor unde în zilele de 17 şi 18 găsiţi clocotind ca într-un cazan, o sută de bucătari cu nasul pe sus. E prima etapă a Campionatului de Gătit în Aer Liber şi vă recomand să căutaţi echipa de la Hotelul Unirea, care anul trecut au câştigat toate cupele posibile. Un băietan tânăr cu tuleie abia mijite, două zgâtii de moldovence cu ochi de peruzea şi un moş sfătos care în spatele lor stă încruntat cu ditamai linguroiul de lemn în mână. O degustare la standul lor e egală cu o jumătate de drum spre rai. Celaltă jumătate o ispăviţi trecând pe la o tarabă mai modestă a unui clujean tânăr, Ciprian Tătaru, care găteşte miraculos şi numai din inspiraţie de moment. Nu vine cu reţete de acasă şi improvizează întodeauna. Parcă ar găti privegheat de un înger.
Nu mai zic de celelalte tarabe încărcate de feluri de mâncare rafinate (notaţi-vă sarmalele inconfundabil moldoveneşti) şi dacă ai ochiul clar şi trupul odihnit, te poţi bucura ca de un vis în care ai devenit milionar la loto.
Acuma ai o pauză până în luna Iunie când între zilele de 8 şi 10 să tragi o fugă la Bucureşti. Iarăşi etapă de Campionat Internaţional de Gătit în Aer Liber. Aici o să puteţi urmări demonstraţii ale unor mari maeştrii. Să nu îi pomenesc decât pe Horia Vârlan, Chef Cezar şi Antonio Pasarelli. Organizatorii au pus la cale şi o tentativă de record culinar mondial, nu mi-au dat amănunte ştiu doar că e vorba de ceva gătit urieşeşte din carne multă şi avânt împrejur o armată de tichii albe. Bucatele cele bune le găsiţi la nişte aiuriţi de studenţi care vin călare pe motociclete, îmbrăcaţi în haine din pânză de sac şi cu o vervă molipsitoare. Ei gătesc trăznăi şi fac exchibiţii, dat tot ce iese din ceaunul, tigaia şi cratiţa lor are gust de început de lume şi de rai. Tot acolo o să daţi şi peste o echipă de bucătari veniţi din Albania, de la care puteţi încerca o bere albanză de excepţie, rivală cu orice marcă de pils consacrat, precum şi specialităţi pescăreşti nemaipomenite.
Şi să mai rămâneţi prin împrejur până în data de 17 când la Moara Vlăsiei, la doar o aruncătură de băţ, veţi găsi iarăşi o serbare câmpenească plină de culoare, cu cazane, ceune şi ceunaşe, în care fierb numai bucate neaoşe. Acolo o să mă duc şi eu să mă dau bucătar cu ceaunul meu de 500 de litri din care o să împart pofticioşilor ciulama de pui, că doar suntem la mama ei.
Acum e vremea să trecem tocmai în cealaltă extremă a ţării, la Arad în 29-30 Iunie.
Iarăşi Campionat, iarăşi bunătăţuri. Vă recomand să căutaţi Pâinea de Pecica, ei vin acolo cu căruţe încărcate de pâini uriaşe, cu miez dulce ca mierea şi coajă groasă, ca o cămaşă de zale teutonică. Vă mai recomand să întrebaţi de Cristi Borod, un bucătar maniac, de Adi Hădean, blând şi savant în bucătărie, ori de echipa de pescari de la Lipova. Ei afumă peştele direct în buza târgului şi îl oferă aşezat pe frunze de viţă cu hrean ras alături.
Iar de la Arad, mai faceţi un pas până la Timişoara, în zilele de 8 şi 9 Iunie. Banat pe pâine, asta o să găsiţi, oale fierbând încrâncenat, cazane mari numite aici bograci, sosuri grase, dezmăţ de cărnuri şi rafinamente de pe vremea Curţii Imperiale. Mâncarea mea preferată la Timişoara, se află la un stand (cum altfel) unguresc, e un ciolan afumat, fiert întâi în vin acru apoi fript pe îndelete şi mai mult afumat, pe jăratec viu. Lângă el se face o salată de cartofi fără maioneză doar cu un sos secret şi dacă bei şi o halbă de Timişoreana, eşti curten în toată regula. Dela trei halbe în sus te poţi declara prinţ ! Tot aici veţi mai găsi ceva inedit, o ceată de nebuni şi-au propus să facă un sanviş de 180 de metri (aţi citit bine) care să fie mâncat de-a valma.
Acum să vă mai trageţi puţin sufletul pe la casele voastre până în Septembrie, când la Cluj între 7 şi 9 se încheie turneul Campionatului de Gătit în Aer Liber.
Aici doi bucătari fac legea. Tiberiu Kiss care găteşte într-o tavă lungă de 6 metri şi lată de trei şi Mircea Groza, bucătarul care se joacă de-a bucătăria romană şi îi iese atât de bine că îţi vine să îl saluţi cu Ave Mircea ! Bine înţeles bucătăria transilvăneană o să vă farmece, veţi avea surprize culinare de tot felul, dar mai ales o să vă încânte pălinca cea de prune pe care o aduc în butoaie de dud, doi bătrânei de la Beiuş. E un rachiu, putere şi lumină, cu iz de Dacie liberă şi mironoseală de cucoană ţâfnoasă. Nu beţi mai mult de o sută de grame fiindcă omoară papilele gustative şi nu veţi mai simţi gustul rafinat al fripturii de Turda, de care e plin târgul
Şi iată, cum un concediu pe bucăţi poate deveni un întreg fascinant, bucătăria românească intrându-ţi în suflet şi în coştiinţă. Mai dă-le încolo de Pizze, Hotdoguri şi Hamburghele. Avem noi lângă suflet o comoară pe care trebuie să o păstrăm cu sfinţenie, ca să nu piară.
