Personalitate puternica a vremii sale, Regina Maria nu s-a dezis nici cand a ajuns la Meteore, in Grecia.
Martie, 18, anul 1921. La opt zile dupa oficierea casatoriei Principelui Carol al Romaniei cu Printesa Elena a Greciei, Regina Maria porneste la drum sa-si implineasca voia: „Auzind ca printre curiozitatile Greciei sunt niste manastiri fantastic asezate – Meteora, Varlam etc. – si-a exprimat dorinta sa le viziteze”, consemneaza jurnalistul Mihail Mora in volumul „Filme. Bucuresti – Atena. Note de calatorie cu prilejul casatoriei principilor mostenitori”” (1921). Cum a curs aceasta calatorie? Un drum si o noapte pe mare, o calatorie cu trenul, alta cu automobilul, la capatul careia Regina Maria si mica ei suita – din care nu lipseau fiica sa, Mignon, si Principele Nicolae – ajung la Kalambaca, de unde „nu se mai putea merge decat calare pe magar”.

Regina Maria noteaza in caietul ei de „Insemnari zilnice” (volumul III, Editura Albatros): „Printr-un capriciu al naturii, aceste extraordinare stanci se ridica din campie ca niste giganti pietrificati (…), aceste imensitati iesite din comun au pe culmile lor cladiri facute de mana omului, ceea ce face intregul lucru absolut fantastic.” Regina Maria mai consemneaza, cu duiosie chiar, entuziasmul cu care o insotesc, pe cararile de munte, locuitorii zonei, „tarani naivi, inflacarati si veseli”: „Am urcat anevoios (…), am inceput sa gafai, mi-am scos jacheta, am zambit oamenilor din jurul meu, care ovationau de cate ori ii priveam. Uneori ma opream sa privesc peisajul sau sa rasuflu, rezultatul: mai multe urale! Eram, desigur, intr-o companie capabila sa aprecieze”. Mihail Mora subliniaza pericolul prin care a trecut Regina Maria: „Deoparte muntii, de alta prapastia, si o carare numai cat se putea calca cu picioarele. Un singur pas gresit – si pravalirea e gata.” Momentul culminant l-a reprezentat, cu siguranta, intrarea impetuoasei regine in teritoriul sacru al calugarilor greci. Va propun, fara alte comentarii, viziunea regala si viziunea jurnalistica.

REGINA MARIA: „Sus, sus, atat de sus ca abia puteai s-o vezi, era cocotata vechea manastire. O scara incredibila era prinsa de stanca, un lucru groaznic, care se clatina si care ducea la o grota in care disparea in cele din urma; pe marginea ei atarna o franghie si de aceasta franghie este agatat un carlig imens. Aceasta cobora in jos peste prapastie, iar pe stanca de jos astepta o plasa imensa cu paturi asternute in ea. Desigur, pare un mod nebunesc de a ajunge sus, dar nu am ezitat nici un moment sa incerc sa ajung la manastirea care era cea mai veche si cea mai interesanta (…). M-am asezat turceste in mijlocul plasei, care a fost inchisa deasupra capului meu cu un carlig monstruos ce strangea corzile impletiturii (…) si apoi am fost ridicata de la pamant de batranii calugari care intorceau roata pe care era infasurata sau desfasurata coarda. (…) Ei bine, eram sus si m-am aflat in compania catorva calugari batrani, morocanosi.”

MIHAIL MORA: „In varful muntelui se ridica niste pereti stancosi de cateva sute de metri. La mijlocul lor e manastirea, intr-o gaura imensa. Nu exista alt mijloc de a te urca acolo decat tras cu funia de calugari. – «De 800 de ani n-a intrat nici un strain aici, spune calugarul, care se coboara la intervale mari, spre a aproviziona pe frati. Femeie nu s-a pomenit in manastire. E chiar o vorba veche ca, atunci cand una va incerca sa se suie, se va rupe funia»… Regina Maria nici n-a vrut sa auda. A intrat in plasa de la capatul funiei (…). Cand a aparut suverana la gura bisericei din stanca si-au facut cruce si calugarii de sus, si poporul de jos.”

Alte calatorii

In octombrie 1926, Regina Maria pleca intr-o lunga vizita in SUA. Post-factum, aceasta veritabila „expeditie” a unei monarhii pe taramul celui mai puternic stat republican al vremii n-a fost scutita de critici, in ciuda impactului pe care l-a avut Regina Maria asupra presedintelui si poporului american. Moartea prematura a Regelui Ferdinand, in iulie 1927, a fost pusa si pe seama absentei din tara a consoartei sale, tocmai in perioada in care acesta trecea printr-o grea suferinta fizica (eronat diagnosticata, dupa unele opinii). Regina Maria – fire tonica si ades asociata cu victoria, diplomatia – a avut parte si de intamplari nefericite legate de calatoriile sale. In 1934 pleaca la Londra pentru a-l aduce in Serbia pe tanarul ei nepot, Petr, fiul Marioarei, devenit rege dupa asasinatul tatalui sau, Regele Alexandru al II-lea al Iugoslaviei; pentru ca mai tarziu, din ultima ei calatorie in Italia, sa revina in Romania, bolnava, pentru a muri „acasa”.

,