Orice vacanță în Basarabia ar trebui să înceapă de la kilometrul zero al Capitalei, Chișinău.
„Porțile sfinte”
Este probabil cea mai cunoscută imagine a Chișinăului, loc de întâlnire pentru îndrăgostiți – cărora bătăile inimii li se sincronizează cu limbile ceasulului – și punct central al unei imaginare cruci care „protegă” Basarabia. I se spune: „Porțile Sfinte” și este cel mai curios „Arc de Triumf” care a fost înălțat vreodată în Europa și în lume, un cub de piatră albă, cu patru „portaluri” spre cele patru puncte cardinale, cu patru piloane puternice, în stil corintic, cu cornișă și friză-n basorelief. În interiorul lui se află un clopot, turnat în metalul tunurilor turcești capturate în timpul războaielor ruso-turce, iar pe fațadă – un orologiu. Ridicat pe la 1840, monumentul suscită admirația călătorului și poate fi considerat punctul de plecare ideal într-o „expediție” prin orașul care uimește prin amestecul de epoci arhitecturale, glisând când spre cenușiul perioadei sovietice, când spre romantismul epocii românești, când spre lipsa de complexe a timpului contemporan, exemplare rămânând însă clădirile de calcar proiectate de celebrul arhitect rus Aleksandr Bernardazzi, în a doua jumătate a veacului al XIX-lea.
Orașul frapează și prin grădinile sale, prin largile bulevarde străjuite de arbori bătrâni, prin parcurile care-i lărgesc granițele, așezându-l pe harta celor mai „verzi” citadele ale Europei. Grădina publică „Ștefan cel Mare” (numită astfel după monumentala statuie a voievodului, operă a sculptorului român Alexandru Plămădeală) se află pe locul al treilea în topul atracțiilor turistice ale Chișinăului – după Arcul de Triumf și Piaţa Marii Adunări Naţionale, cu faimoasa Catedrală Mitropolitană „Naşterea Domnului”, ridicată la 1836 după planurile lui Avraam Melnikov și celebră prin cele trei altare ale sale. În grădina publică, pașii te vor duce, inevitabil, pe Aleea Clasicilor, iar vara spre… ringul de dans unde perechile valsează, în faptul serii.
La confluența drumurilor și a timpurilor
Există un Chișinău al edificiilor religioase – să nu rateze călătorul Biserica Sfântului Pantelimon (în cel mai pur stil rusesc), dar nici Biserica Sfintei Teodora de la Sihla, azi catedrală mitropolitană, sau Mănăstirea Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron, cunoscută și ca Mănăstirea Ciuflea. Și există un Chișinău profund cultural, de interes fiind Sala cu Orgă și Teatrul de Operă și Balet (care impune și prin arhitectură), dar și Muzeul de Etnografie și Istorie Naturală, Muzeul de Artă, Muzeul de Istorie și Arheologie, Muzeul Satului ori Casa-muzeu în care Pușkin se zice că ar fi scris începutul romanului „Evghenii Oneghin”.
Aflată la intersecția drumurilor și la confluența timpurilor, capitala de azi a Republicii Moldova are ce să ofere călătorului „de weekend”, ca și aceluia care vrea să rătăcească mai mult timp pe străzile lui patriarhale, cu case construite în blocuri de calcar – ceea ce avea să-i aducă și renumele de „Orașul din piatră albă”.
(text publicat de Valentin Țigău în revista „Insight” (octombrie-noiembrie 2015), publicație oficială TAROM, România)
