Doi dintre experţii care trebuiau să se ocupe de restaurarea tabloului “Fecioara cu Pruncul şi Sf. Ana”, cunoscut mai simplu sub numele “Sfânta Ana”, al lui Leonardo da Vinci, s-au retras joi, 29 decembrie 2011, din comisia ştiinţifică de la Muzeul Luvru din Paris. Ei au anunţat că au făcut acest gest deoarece nu au fost de acord cu abordată folosită de muzeu vizavi de acest proiect. “Luvrul nu a făcut nici un fel de comentariu cu privire la retragerea celor doi”, a precizat pentru AFP purtătorul de cuvânt al muzeului. El nu a făcut decât să confirme veridicitatea informaţiilor care ajunseseră la presă şi care provocaseră rumoare în rândul specialiştilor din domeniu.
Jean-Pierre Cuzin şi Segolene Bergeon Langle declaraseră încă din octombrie, pentru publicaţia “Journal des Arts” că restaurarea aducea prea multe intervenţii, faţă de ce se stabilise iniţial, şi că asta putea aduce riscuri majore pentru operă. La rândul său, directorul departamentului “pictură” al muzeului, Vincent Pomarede, a declarat că nu există nici un fel de risc pentru această capodoperă a Renaşterii, “ba chiar restaurarea este extrem de prudentă”.
O personalitate în domeniul restaurării, Segolene Bergeon Langle este conservator-şef şi a fost director al Institutului francez de restaurare de opere de artă. Jean-Pierre Cuzin a fost, la rândul său, conservator-şef al departamentului de pictură de la Luvru.
În ce priveşte pictura supusă restaurării, să spunem că Leonardo da Vinci a început să lucreze la ea în 1503, pe când se afla la Florenţa. Tabloul o repretă pe Sfânta Ana, alături de fiica ei, Fecioara Maria, şi de copilul Iisus Hristos. Este una dintre operele de maturitate ale artistului, care a trăit între anii 1452-1519. Tabloul nu a fost destinat vânzării. El l-a însoţit pe pictor în Franţa, atunci când acesta a părăsit Italia, stabilindu-se în micul Castel Clos de Luce, de lângă Amboise. La moartea artistului, pictura a intrat în colecţia regelui Francois I.
În a doua jumătate a secolului XX, s-a încercat o primă restaurare, folosindu-se un material, “tempura muzzi”, care din păcate a afectat lucrarea, îmbătrânind-o.
Cea de a doua restaurare a început în anul 2009. În momentul de faţă s-a ajuns în etapa de revernisare, la începutul lunii martie preconizându-se o mare expoziţie la Muzeul Luvru pentru a prezenta opera restaurată publicului.
