Turcia – un domeniu schiabil de explorat

Written by

Un proverb turc spune că ursul nu doarme când i-e foame şi nici schiorul când vede prima zăpadă. Am simţit, anul acesta, nevoia unei schimbări de decor, cu unul diferit de cel al Alpilor francezi, austrieci şi elveţieni unde tălpicile m-au purtat, în anii trecuţi, de jos în sus şi de sus în jos pe munte. Şi-ntr-un târziu, am găsit: Turcia!

Această prezentare necesită JavaScript.


Ce-ar fi…Turcia schiabilă? Iată o utopie pe care-am învins-o citind, la început, tot ce s-a scris despre sezonul de iarnă în această ţară unde mi se părea că nu ninge niciodată. Am fost surprins să aflu, din lecturi, că mai mult de şase staţiuni, mari cât Poiana Braşov, pot asigura piste de nivel olimpic şi confort de cinci stele cu all inclusive. Că una din ele, Palandoken, a găzduit, anul acesta, Jocurile Universitare de Iarnă, a doua mare competitiţe după Olimpiada Albă.
Deşi „mama natură” a dotat cu generozitate Turcia cu munţi înalţi, domeniul schiabil a fost relativ puţin exploatat, sportul cu schiurile fiind rezervat, multă vreme, ca şi în România, unei elite. Ceva se schimbă, însă, în ultimii ani. Statisticile arată că numărul schiorilor a început să crească cu o rată de 30% pe an. Peste şase sute de mii de zile de schi au fost vândute, anul trecut, dintre care, mai mult de jumătate, în staţiunile Uludag si Kartalkaya (cifră încă minoră, comparativ cu cele trei milioane de francezi care îşi petrec, anual, vacanţele şi week-end-urile în staţiuni de schi din Alpi).
Staţiunea Uludag se află la doar 35 de km de prima capitală otomană, azi oraşul Bursa, în vest; ea este cea mai mare şi mai veche staţiune de schi din Turcia. Situată în parcul naţional cu acelaşi nume, Uludagul deschide sezonul de schi în decembrie şi îl încheie în martie, fiind o destinaţie ideală pentru începătorii în acest sport şi pentru familiile cu copii. Pistele care însumează 20 de kilometri au, fiecare, între 1.700 m şi 2.500 m lungime. Teleferic, elicoptere care te urcă pe vârful muntelui şi snowmobile ieftine fac parte din recuzita acestui domeniu schiabil de invidiat pentru europenii din Vest şi la care se poate ajunge, în câteva ore, cu maşina, de la Istanbul.
A doua mare staţiune de iarnă a Turciei este Kartalkaya sau, în traducere, „stânca vulturului”; ea este situată în Nord, nu departe de malul Mării Negre. Aici, munţii creează un domeniu schiabil la circa 2.000 de metri deasupra nivelului mării, cu zăpezi care ating, în sezonul de vârf, trei metri grosime. Kartalkaya se află nu departe de oraşul Bolu prin care se face legătura, pe autostradă, în câteva ore, cu Ankara şi cu Istanbul. Nouă telecabine, două telescaune şi şase teleschiuri transportă amatorii sporturilor de iarnă pe cei 20 de kilometri de piste schiabile.
Staţiunea Palandoken, în nord-estul Turciei, nu departe de oraşul Erzurum, ridică pistele la 3200 de metri altitudine. Ea a fost creată în 1974 pentru militari, dar a fost, ulterior, deschisă civililor. Aici se găsesc trasee destinate schiorilor experimentaţi; ele sunt cele mai lungi (12 km) şi cele mai înclinate din lume, existând inclusiv două piste certificate pentru slalom uriaş. Amănunt important: mijloacele de transport pe cablu nu se plătesc!
În general, raportat la staţiunile de schi din Europa, costurile echipamentului de schi, în Turcia, sunt inferioare, însumând circa 20 de dolari pe zi. Cazarea este asigurată în hoteluri de 4 şi 5 stele, iar legătura cu Ankara şi cu Istanbulul se face printr-un charter zilnic.
În Capadocia, foarte aproape de oraşul Kayseri (vechea Cesareea) se află domeniul schiabil Erciyes, care poartă numele muntelui vulcanic de o rară frumuseţe pe care e aşezat. Aici, se poate schia până la 3.000 de metri din noiembrie, până la jumătatea lui aprilie, când şi eu am făcut cunoştinţă cu iarna turcă întârziată. Imaginaţi-vă: la Erciyes, zăpada urca la doi metri, iar jos, în Kaiyseri, triumfa primăvara!
Aceleaşi contraste care dau fiori pot fi trăite în sudul Turciei, în regiunea Antalyei, unde există câteva domenii schiabile cu zăpadă mai puţină şi concentrată în lunile de vârf ale iernii. Acolo, dimineaţa se poate schia, iar după-amiaza se poate face plajă pe malul mării. De altfel turcii se gândesc să aducă şi la munte paradisul din staţiunile de pe litoral; deja, o serie de proiecte anunţă mari schimbări la acest capitol. Prima încercare o constituie telefericul care va lega, în sud, muntele cu marea, în ceea ce se anunţă a fi cea mai captivantă provocare a viitoarelor noastre vacanţe.
Fotografii: Tudor Cireș
(publicat initial in Jurnalul National)

,