Vacanţă în Thassos. Păstrătorul cheii de la Biserica Sf. Atanasie din Kastro e Kosta Makedos, al cărui neam se trage din Alexandru cel Mare şi moşteneşte, din tată în fiu, cifrul sofisticatului sistem de blocare a uşii principale.
Pe insula greacească Thassos există un loc de unde poţi privi liniştit Athosul, călătorind, peste Marea Egee, doar prin fascinaţia şi puterea gândului. Acesta e orăşelul Limenaria, pe care l-aş numi „fereastra unei mitologii privind către altă mitologie”. În Evul Mediu, Limenaria nu exista pe hartă şi primii săi locuitori par a fi fost minerii germani de la „Spiedel”; ei au început să sape măruntaiele pământului roşiatic chemând în ajutor oamenii de dincolo de criniera muntoasă, de la Kastro.
Dacă vrei să pătrunzi secretul insulei, urcă drumul şerpuind printre măslini până la Kastro, unde thassioţii au trăit, sute de ani, în izolare, de frica piraţilor, aşteptând ca lumea modernă să-i cheme pe ţărm ca să ridice alte sate turistice. Kastro e situat în vârful plat al unui munte, pe care azi stau înfipte ruinele cetăţii genovezului Jacob Gatelluzzi, stapân cândva peste Thassos şi Lesbos, ruine din care s-a rezidit, zice-se, cu sute de ani în urmă, biserica-monument a Sfântului Atanasie. Din locul său, biserica priveşte spre Athos, unde, în secolul al X-lea, sfântul ridica, cu mâinile sale, prima lavră a călugărilor ortodocşi din Muntele Sfânt. Pustiu, în restul anului, Kastro se-nsufleţeşte, pe 18 ianuarie, de hramul sfântului, când oamenii urcă la praznic. Trei zile, biserica devine o neîncăpătoare trapeză: mâncărurile („coulbani”) se aşază pe masa comună, iar naosul se umple de cântece vesele. Legenda spune că, pe 18 ianuarie, la Kastro, nimeni nu se îmbolnăveşte şi nimeni nu suferă vreun accident. Cel mult, acei care nu cred rămân zăvorâţi în biserică. Poate chiar Sf. Atanasie îi încuie căci, nu de puţine ori, Kosta, păstrătorul cheii, a trebuit să intervină spre a scoate din încurcătură vreun rătăcit. Una dintre regulile stricte priveşte interdicţia de a fotografia în biserică, motiv pentru care imaginile au puterea de a se şterge singure, la ieşirea din spaţiul sacru.
Pe timpul verii, Kosta deschide, la Kastro, o modestă tavernă unde poţi mânca o simplă salată choriatiki, cu mai multă brânză decât cu verdeţuri şi legume, aşezând alături păhărelul de tsipouro (rachiu) aromat cu glykaniso, plantă cu seminţe, gust şi parfum ca de anason. Nu te vei ridica de la masă fără să-ncerci şi deliciosul iaurt de capră, gros, pe care Kosta a turnat miere de pin şi a presărat nuci uscate. Va sta cu ochii pe tine cât mănânci, fiindcă, spune el, n-ai voie să laşi nimic în castron…
un text de Valentin Țigău
Vacanţă în Thassos * Vacanţă în Thassos * Vacanţă în Thassos * Vacanţă în Thassos * Vacanţă în Thassos * Vacanţă în Thassos
