Text: Magda Cristina Ursache
Prea multă distracţie nu este nu este niciodată de prisos! Acesta este principiul după care se ghidează „Ibiza turcească”, staţiunea Marmaris, a cărei existenţă, pe parcursul unui an, este de-a dreptul oximoronică: iarna – un simplu sat de pescari, vara – cea mai exuberantă dintre destinaţiile de vacanţă ale unei ţări care oricum ne-a obişnuit cu marca turismului exclusivist.
Nu au rămas foarte multe informaţii despre Marmaris, de-a lungul timpului, sau multe situri istorice. Cu toate acestea, oraşul nu a avut o istorie nici scurtă şi nici monotonă. Marmaris a fost la început un mic sătuc de pescari. Asta se întâmpla în urmă cu 3400 de ani, când în zonă s-a aşezat un mic trib al cărui conducător purta numele de Kar. Zona a fost numită Karla, după acesta. Localitatea s-a dezvoltat treptat şi a devenit un punct important în zonă. În 1522, Soliman Magnificul a cucerit oraşul pentru a-l folosi ca punct strategic în timpul asediului asupra Rodhosului. A ajutat la dezvoltarea zonei, reconstruind micuţa cetate ce o păzea şi care încă mai poate fi admirată şi azi. Este o adevărată bijuterie arhitectonică şi se spune că Soliman Magnificul, văzând noile ziduri ale cetăţii, ar fi rostit uimit: „Mimari as!” Adică: „Să fie spânzurat constructorul!” Şi nu pentru că ar fi avut vreun cusur, ci fiindcă totul era perfect, iar sultanul nu voia să mai existe vreo altă cetate la fel. Straniu mod de a-Ţi arăta admiraţia, atârnându-l în ştreang pe cel pe care îl admiri! Legenda nu e cu mult prea departe, însă, de cea a lui Dedal şi a fiului său Icar ori de legenda Meşterului Manole, ca să vă dau nişte repere mai apropiate de noi.

În 1789, Lordul Nelson şi întreaga sa flotă au poposit aici în drumul lor spre Egipt, pentru a-l învinge pe Napoleon.
Nu departe de locul acesta se află cetatea antică Efes, precum şi renumitele terase albe de travertin de la Pamukkale, cu apele lor calde, învăluite mereu în aburi.
Foarte aproape de Marmaris se află şi renumita insulă a Cleopatrei, Kedriai, în golful Gokova, despre care legenda spune că, pentru a-i face pe plac frumoasei regine egiptene, iubitul acesteia, Marc Antoniu, a adus aici nisip alb, ca de cristal, tocmai din nordul Africii.

Marmaris este la ora actuală o staţiune turistică foarte apreciată între cele aflate la Marea Egee. Vara, populaţia ajunge la o cifră uimitoare: peste 200.000 de turişti umplu hotelurile, fermecaţi de frumuseţea oraşului şi a zonei, dar atraşi şi de renumele de loc al distracţiei pe care staţiunea l-a căpătat. Faţadele splendide despart linia hotelurilor de plajele relaxante de nisip şi prundiş. Apa mării este de un ablastru de cristal, destul de rece, datorită râurilor ce se varsă în ea, dar în mod sigur numai bună pentru o baie. Seara, atenţia se îndreaptă spre strada Haji-Mustafa, populată de multe cluburi, baruri, restaurante şi discoteci în care distracţia este cuvântul de ordine. Muzica se aude în difuzoare până dimineaţa, cand toată lumea începe în sfârşit să meargă spre hoteluri, pentru odihnă. Distracţia poate continua cu o vizită la aqua-park-ul Atlantis. Iar dacă v-aţi săturat de agitaţie, puteţi să vă relaxaţi plimbându-vă pe unul dintre dealurile ce înconjoară oraşul – adevărată explozie de verde – sau dând o raită prin port şi admirând yachturile ori chiar făcând o plimbare cu barca.

, , , , ,