Top 3 „V” – Oraşe medievale din Transilvania

Written by

Unul dintre punctele de atracţie ale Europei turistice l-a reprezentat întotdeauna arhitectura de tip medieval. Iar acele oraşe care au şansa de a păstra în chiar inima lor vechile centre istorice se bucură întotdeauna de atenţia călătorilor porniţi să descopere şi să trăiască senzaţii unice, în preajma vestigiilor trecutului. Sunt ţări, pe harta Europei, care se mândresc cu sute de astfel de oraşe medievale, excelent prezervate, multe dintre ele intrate în patrimonioul UNESCO şi protejate ca atare. În unele cazuri, vorbim chiar despre adevărate oraşe-stat, a căror arhitectură medievală a reuşit să supravieţuiască timpului – unul dintre acestea fiind celebrul stat liliputan Luxemburg. Nu întâmplător am pomenit acest nume, acum şi aici, când ne-am propus să facem un top 3 al oraşelor medievale din Transilvania. În anul 2007, Luxemburgul a fost, împreună cu Sibiul, Capitală Culturală Europeană. Topul nostru va începe, dar, de aici.

Locul 1 – Sibiu

Această prezentare necesită JavaScript.

Este un oraş vechi de peste opt secole. Prima atestare documentară apare în anul 1191, când papa Celestin al III-lea confirmă existenţa în aceste locuri a prepoziturii libere a germanilor din Transilvania. În secolul al XIV-lea (1321), localitatea poartă încă numele de Hermannsdorf (satul lui Hermann), pentru ca la mai puţin de o jumătate de secol, în 1366, să constatăm că a primit gradul de „civitas” (cetate, oraş) şi să fie pomenit sub numele de Hermannstadt. Pentru Sibiu, perioada medievală este una deosebit de vie. Atunci se înfiinţează 19 bresle cu 25 de meserii – în mai puţin de două secole ajung la 29 de bresle, pentru ca în anul 1780 să fie atestate 40 – şi tot atunci se îndiinţează Universitatea săsească. Cresc şi capacităţile militare ale cetăţii, astfel că sibienii vor fi menţionaţi ca participanţi cu trupe în conflicte militare de la sfârşitul secolului al XVI-lea, începutul secolului al XVII-lea, de partea lui Sigismund Bathory. Mai mult decât atât, spre sfârşitul secolului al XVII-lea, când Transilvania devine mare principat în cadrul Imperiului Habsburgic, Sibiul este ridicat la rangul de capitală a acestui principat. O prezentare succintă a istoriei Sibiului nu este, probabil, relevatoare şi satisfăcătoare pentru cel care doreşte să cunoască mai mult. Dar mai putem adăuga o menţiune: rolul pe care Sibiul l-a jucat, în secolul al XIX-lea, în lupta de eliberare naţională a românilor, aici fiind redactat, de Simion Bărnuţiu, manifestul-proclamaţie ce urma să fie citit la Blaj şi tot aici avându-şi sediul Comitetul Naţional Român, prezidat de Andrei Şaguna.
Dacă nu avem la îndemână filele de carte de istorie, mai putem afla câte ceva despre trecutul frumosului orşa medieval protejat de UNESCO vizitând câteva puncte turistice cheie. Din vechiul şi puternicul sistem de apărare al oraşului, cu turnurile sale păzite de vechile bresle, se mai păstrează astăzi câteva: al archebuzierilor, al dulgherilor, al olarilor, al pielarilor, ca şi turnul cel mare – cunoscut sub numele de „turnul gros” – şi Bastionul Soldisch. În Piaţa Huet s-a păstrat până în zilele noastre o frumoasă biserică în stil gotic, ridicată în secolele XIV-XV, astăzi lăcaş de cult luteran. Călătorul nu trebuie să ocolească din traseul său Turnul Sfatului (ridicat în 1558), Piaţa Mică şi Piaţa Mare – care te farmecă prin pitoresc – ori celebrul Pod al Mincinoşilor, cu legendele care îl înconjoară. Şi, mai ales, nu trebuie să omită frumoasele construcţii cu arhitectură barocă, precum Palatul Brukenthal – care adăposteşte astăzi un minunat muzeu de artă, cu două curţi interioare la care se ajunge printr-un gang flancat de două splendide statui-atlanţi (bărbaţi/zei care sprijină cerul pe umerii lor).

Locul 2 – Sighişoara
Este, dacă vreţi aşa, Veneţia Ardealului. Dar o Veneţie fără canale şi canalete, fără palazzo şi arce de pod, cocoţată pe vârful unei culmi muntoase şi protejată de ziduri de cetate. Vă întrebaţi atunci ce anume o apropie de Veneţia? Atmosfera, dragii mei. Aerul de un medievalism discret (cam cum sunt nopţile şi zilele Veneţie între două carnavaluri, în zilele de pace) şi culorile de un pastel fanat ale zidurilor. Mai e, apoi, şi-o frumoasă clădire numită chiar „Casa Veneţiană”, datorită ferestrelor terminate într-un arc frânt trilobat ce amintesc de arhitectura clasică a frumosului oraş din laguna italiană. Apropierile se termină însă aici. Pentru că, aşa cum spuneam, nucleul oraşului medieval se află pe coama unui deal – dealul Cetăţii – fiind încojurat de unul dintre cele mai bine prezervate ziduri de incintă de veac XIV nu doar din România, ci din întreaga Europă. Şi nu doar zidurile sunt bine păstrate, ci şi nouă dintre cele paisprezece turnuri care, după obicei, poartă şi azi numele breslelor care le-au avut în grijă. Cel mai frumos este însă Turnul cu Ceas, numit şi Turnul Sfatul, pe sub care odinioară se intra cu fală în oraş şi care adăposteşte un magnific ceas cu figurine de lemn, decorate în policromie şi reprezentând zilele săptămânii (ceas construit în secolul al XVII-lea).
Ca şi Sibiul, despre care am vorbit mai înainte, Sighişoara este o veche cetate săsească. Ne-au rămas destul de multe dintre clădirile iniţiale, din secolele XIII-XIV, între care şi Biserica din deal, construită între anii 1345-1515, la care se ajunge urcând celebra scară acoperită – Scara Şcolarilor – construită din lemn, în anul 1656. Mai veche decât această construcţie religioasă era Biserica Mănăstirii (aflată lângă Turnul Sfatului), edificată în secolul al XIII-lea, care a suportat numeroase refaceri în următoarele secole.
Protejat de UNESCO, Sighişoara are o particularitate care îl face cu atât mai atrăgător pentru turişti: vechile lui edificii sunt încă locuite, fiind înscris pe lista celor mai vechi oraşe medievale ale căror clădiri au fost locuite încontinuu. Una dintre aceste case atrage mai cu seamă, ea fiind legată – mai mult sau mai puţin în scop turistic – de numele lui Dracula. De fapt, vorbim despre o casă care a aparţinut voievodului Vlad Dracul, unde acesta a locuit o vreme înainte de a deveni domnitorul Ţării Româneşti şi unde s-a născut Vlad Ţepeş – erou al neamului românesc şi – nici măcar nu ştiu dacă ar trebui să spun „din păcate” sau „din fericire” – prototipul personajului Dracula din romanul lui Bram Stocker.

Locul 3 – Braşov
Poate că mulţi dintre dumneavoastră vor fi de părere că Braşovul merita un loc mai în faţă. De fapt, este foarte greu să alegi exact un „podium” pentru frumoasele oraşe medievale ale Transilvaniei şi, cu siguranţă, multe altele ar trebui menţionate aici. Cluj-Napoca, Tg. Mureş, Oradea, Mediaş, Timişoara sunt doar câteva dintre cele care atrag, an de an, mulţime de turişti dornici să se „întâlnească” cu Evul Mediu pe străzile unui oraş locuit de secole. Vorbim însă despre Braşov şi datorită excelentei sale poziţionări la poale munţilor, chiar în mijlocul ţării, într-un punct spre care se poate ajunge relativ uşor şi din Moldova, şi din Ţara Românească, şi din Banat, ca să nu mai vorbim de întregul Ardeal.
Construit în secolul al XIII-lea, Braşovul a fost un important oraş medieval, nod comercial şi centru meşteşugăresc, unde prind viaţă manufacturile şi se dezvoltă instituţia breslelor. Din acel prim veac de existenţă a cetăţii s-a păstrat până astăzi Biserica Sf. Bartolomeu, în stil gotic cistercian. Cu siguranţă, cel mai celebru edificiu gotic nu doar din Braşov ori din Ardeal, ci din întreaga Românie, este Biserica Neagră, pentru construirea căreia a fost necesar aproape un secol de muncă, din 1384 până în 1477. În ciuda numelui său, Biserica Neagră nu a fost aşa de la început. Un incendiu care a afectat-o în secolul al XVII-lea i-a înnegrit zidurile şi i-a schimbat numele. Din fericire, construcţia celei mai ample biserici gotice din acest colţ de lume nu a fost în nici un fel afectată. Din perioada de glorie medievală se mai păstrează astăzi fragmente de zid, pe care călătorul care urcă spre Poiana Braşov le poate admira la poalele Tâmpei, precum şi o serie de turnuri, bastioane şi porţi. Printr-una dintre ele – Poarta Şcheilor – construită în stil baroc, se intră într-o zonă medievală care este tributară comunităţii româneşti din cetate. Aici, în Şcheii Braşovului, a existat dintotdeauna un puternic centru de cultură, susţinut de Biserica Sf. Nicolae, pe lângă care, încă din secolul al XVI-lea, au funcţionat o şcoală şi o tipografie. Interesant este că această biserică veche a românilor braşoveni – unde astăzi se află un inetresant muzeu al tiparului şi al cărţii vechi, ca şi un muzeu al Junilor Braşoveni – a fost construit şi susţinut prin danii primite de la domnitorii munteni şi moldoveni, de-a lungul veacurilor, între ei aflându-se Neagoe Basarab, Petru Cercel şi Aron Vodă. (Simona Chiriac)
(publicat initial in Jurnalul National)

,