Fotografii surprinzătoare: Furculiţa înfiptă în… apa lacului Leman, la Vevey

Written by

Text: Simona LAZAR/Fotografie: Valentin TIGAU
Montată prima dată în 1995 şi „expulzată” după câteva luni, „reîntoarsă” pe cheiul din Vevey în 2007, cu prilejul expoziţiei „Couverts découverts”, „La Fourchette” a devenit, în sfârşit, oficial, unul dintre simbolurile oraşului.
Englezul Thomas Coryat amintea în 1608, ca pe o curiozitate, obiceiul italienilor de a se servi de furculiţă, notând cu umor că, fiindcă adoptase obiceiul, fusese numit şi el „furcier” (sau „poartă furcă”). După patru secole, „Furculiţa din Vevey” a avut nevoie şi ea de ceva timp ca să fie acceptată.
Ar trebui să-i spunem: Furculiţa. Cu „F”. Câtă vreme, şi la propriu, şi la figurat, este cel mai mare obiect – instrument, tacâm – de acest fel care s-a construit vreodată. Iar dacă e să credem în legendele cu uriaşi, atunci cu siguranţă nu poate fi decât ustensila cu care vreunul dintre aceştia ducea la gură hălci imense de mâncare. Furculiţa de la Vevey, cu dinţii înfipţi în… apa lacului Leman, a devenit unul dintre simbolurile cantonului elveţian Vaud, ca şi viile de la Lavaux – cele intrate în patrimoniul UNESCO, datorită, pe de o parte, altitudinii la care cresc şi, pe de altă parte, efectului celor „trei sori” care coc strugurii. Dar despre vie şi struguri, altădată…
Dacă vrei să-ţi dai o întâlnire de dragoste pe malul lacului, la Vevey, e suficient să spui: „Ne vedem la Chaplin”. De fapt, mai nimerit ar fi să zici „La Charlot”, pentru că personajul, iar nu actorul, este cel omagiat, printr-o sculptură în bronz, în mărime naturală. Dacă eşti român, cu siguranţă vei prefera alte două locuri de întâlnire, situate nu departe de geniul cinematografiei: bustul Annei de Noailles, visând la promisiunile timpului, ori pe cel al lui Eminescu, fixat pe un soclu din… cărţi de bronz. Însă de ceva vreme cel mai cunoscut reper este „La Fourchette”. „Furculiţa„. Splendidă sculptură realizată de artistul plastic Jean-Pierre Zaugg şi montată, dinaintea Muzeului Alimentarium din Vevey la data de 21 iunie 1995, pentru a marca momentul în care instituţia parenată de Nestlé, singurul muzeu din lume dedicat exclusiv istoriei alimentaţiei, împlinea 10 ani de la înfiinţare.

De ce vorbim însă despre această neobişnuită sculptură – realizată, ca orice furculiţă de calitate, din inox – în coada căreia, printr-un efect optic, se oglindesc cerul şi munţii aflaţi dincolo de lac?
„Copenhaga are Sirena sa, Bruxellesul se mândreşte cu al său Manneken Pis, iar Vevey are Furculiţa!”, a declarat, la 11 septembrie 2009, consilierul de stat Jacqueline de Quattro înainte de a tăia panglica roşie cu care era „barată” calea spre lac, în dreptul neobişnuitei sculpturi. Astfel, în prezenţa actualului primar, Laurent Ballif, a fost recunoscută oficial valoarea de simbol a furculiţei care, trebuie s-o spunem deschis, nu s-a prea bucurat de aprecierea tuturor la momentul montării sale. Furculiţa uriaşă a stârnit, pe de o parte, curiozitatea turiştilor – este cel mai vizibil monument al Veveyului şi din larg, de pe vaporaşele de croazieră care străbat Lemanul -, dar şi discuţii aprinse în rândul populaţiei şi al consilierilor locali. În 1995, primarul de atunci, Yves Christen, spunea: „Noi nu avem nici susţinerea populaţiei, nici acordul unanim al consiliului local. Va trebui să o scoatem, pentru că deja începe să agite spiritele”. (Hm, există un obicei al contestărilor statuilor la Vevey, am crede, dacă am trece în revistă şi episodul în care bustul lui Eminescu a fost contestat în mai multe şedinţe ale consiliului local.)
S-a găsit rapid o scuză – „Furculiţa uriaşilor” se făcea vinovată de deteriorarea ţărmului lacului – şi a fost scoasă din peisaj. Dar, ca orice personaj de legendă sau de film, furculiţa veveyană… s-a întors. În 2007, când la Muzeul Alimentarium – abia ieşit dintr-o renovare – se deschidea una dintre cele mai interesante expoziţii dedicate vreodată… tacâmurilor. Şi furculiţa „suverană” s-a întors chiar cu o „oaste” întreagă de linguri, cuţite, furculiţe, polonice, frigărui etc. etc. „Couverts découverts”, un joc de cuvinte al limbii franceze, care ar însemna „tacâmuri descoperite”, aducea dinaintea vizitatorilor o admirabilă reprezentare a cinci secole de viaţă cotidiană, cu ajutorul a peste 1.400 de tacâmuri din celebra colecţie Hollander. Este vorba despre una dintre cele mai importante colecţii private din Europa, având ca temă tacâmurile şi arta aranjării mesei, de la începutul secolului al XV-lea până la finele veacului al XIX-lea. Colecţia a putut fi vizionată prima dată de un public larg acum 17 ani la Bruxelles. Cu ajutorul micilor instrumente bogat decorate, ai posibilitatea să faci şi o incursiune în artă, de la gotic la Art Nouveau. Arta aplicată o regăseşti în mânerele lingurilor, furculiţelor sau cuţitelor, tot aşa cum prin intermediul lor ai parte şi de o veritabilă lecţie de istorie. Motivele sculptate, încrustate, desenate, tehnicile utilizate merită cel puţin tot atâta atenţie cât şi materialele fascinante folosite de meşteri. Emailul, sticla, porţelanul, fierul se combină în chip strălucit cu alabastrul, fildeşul, chihlimbarul, coralul, cristalul sau pietrele semipreţioase, care le dau senzualitate. Furculiţa lui Jean-Pierre Zaugg a fost vreme de aproape un an cel mai ingenios afiş pe care l-a avut vreodată o expoziţie. Atraşi de frumosul monument de artă plastică, am vizitat şi noi Muzeul Alimentarium în toamna anului 2007.
Pentru Grupul Politic „Vevey Libre”, succesul expoziţiei şi primirea (de data aceasta) foarte bună de public a monumentului a fost prilejul nimerit pentru a declanşa strângerea de semnături pentru obţinerea dreptului de implantare definită a acestei opere de artă în Vevey, pe Quai Perdonnet, la doi metri distanţă, în largul lacului, exact în dreptul muzeului. Pentru a marca acest moment, oficialităţile au ales nu întâmplător ziua de 11 septembrie 2009. A fost şi momentul în care a debutat un festival de filme documentare despre alimente şi alimentaţie, cu care se deschideau, atunci, „serbările” prilejuite de împlinirea, în 2010, a 25 de ani de la înfiinţarea Alimentarium.

, , , , ,