Spicuim din ziarele de acum un secol (și mai bine) informații despre Sinaia regală și turistică. Iată una despre taxa de vacanță, menită să ajute la dezvoltarea stațiunii care se „creștea” în jurul Palatului Peleș și al caselor de vară ale protipendadei bucureștene.
„Eforia spitalelor civile a facut acum cativa ani sa se voteze o lege prin care vizitatorii Sinaiei care stau mai mult de cinci zile sa plateasca o taxa fixa de 30 de lei de familie si de 15 lei de persoana. Aceasta taxa isi avea oarecum ratiunea pana anul acesta, caci Eforia, pe langa muzica militara, angaja pe timpul sezonului de vara si orchestra ministerului de culte, sub conducerea maestrului D. Dinicu. Anul acesta, insa, nu numai ca nu avem orchestra, dar si muzica reg. I de pionieri canta foarte rar, caci este prea mult ocupata cu festivitatile de la Castel, cu receptii de diplomati straini, cu inspectii la batalionul de vanatori si cu schimbarea garzii la Castel, in zilele de Duminici si sarbatori precum si a doua zi.
In asemenea imprejurari, care mai e ratiunea acestei taxe de vilegiatura? Ce da Eforia in schimbul acestei taxe? Aerul si apa? Dar apa se plateste deja de toti cei care o consuma; aerul nu cred ca trebuie platit. Lumea sosita aici in vilegiatura e tare nemultumita.
Noaptea nu exista nici o alta distractie decat skatingurile de pe bulevardul Ghica, cinematografele si Cazinoul; muzica nu canta in parc, cum canta in alti ani.”
(„Universul”, luni, 30 iulie 1912, p. 4)
Taxa de vacanță, la Sinaia, acum un secol – consemnare de Simona Lazăr
