Text: Simona Lazăr şi Tudor Cireş
Ajungem în Thassos la un început de septembrie. Urcăm prin livezile de măslini, urmărind în stânga şi-n dreapta indicatoarele turistice către situri arheologice care adăpostesc ferme antice ori vechi mori de ulei. Şi, după ce trecem de bătrânul şi pitorescul sat Theologos (introdus de Ministerul Culturii din Grecia, integral, pe o listă a monumentelor arhitectonice de patrimoniu), tăiem un colţ dintr-o pădure de platani spre a ajunge, în sfârşit, la destinaţia noastră: o tavernă liniştită, lângă care susură un izvor. Acolo ne aşteaptă Melina şi Vasilis Stamos, doi tineri thassioţi care vor să ne impărtăşească proiectul lor.
Suntem la „Neromulos” (sau „Moara de apă”; deşi turiştii o ştiu mai mult după numele său englezesc: „Watermill”), lângă izvorul Sfântului Vasile. Pe insula Thassos, cele mai multe dintre sursele de apă au o legendă, căci au apărut datorită unei minuni. Majoritatea sunt înfăptuite de Arhanghelul Mihail. Dar aceasta de aici a fost făcută de Sfântul Vasile, într-o zi de început de an. Mai multe nu ştiu să ne desluşească Melina şi Vasilis, căci legendele, aici, în Thassos, sunt tot atât de multe câte boabe de nisip pe plaja însorită. Nu ţi-ar ajunge o vacanţă întreagă să le afli…
Ne refugiasem în munţii joşi ai Thassosului, la umbră, dar şi pentru că la „Neromulos” cei doi tineri au iniţiat un proiect care vizează folosirea, în bucătăria tavernei, doar a ingredientelor ecologice, proiect despre care voiam să ştim mai multe. „Aici, lângă izvorul Sfăntului Vasile, la umbra platanilor, noi am imaginat acest loc superb, unde te poţi bucura de liniştea zonei, la un pahar de ouzo sau ţipuro şi la o ceaşcă de cafea grecească. Iar dacă, zăbovind, ajungi la ora prânzului, atunci poţi gusta din mâncărurile noastre tradiţionale, pregătite numai din ingrediente locale, ecologice. Legumele sunt cultivate în grădina proprie, avem o microfermă de animale (hrănite ecologic), dulciurile sunt pregătite în casă, iar peştele este întotdeauna proaspăt, un dar al Mării Egee”, ne-a mărturisit Vasilis.
Taverna sub cerul liber este compusă de fapt din mai multe terase, în stâncă, podite cu lemn de pin roşu şi cedru de Thassos. Luăm şi noi loc la o masă, unde degustăm mai întâi, pe îndelete, un ţipuro (băutura locală), împreună cu mezedes (câteva gustări), brânză coaptă în folie de aluminiu şi tzatziki. Facem abstracţie de zecile de viespi care ne înconjoară, zumzăind, căci Melina le ştie leacul: pune puţină cafea răşnită într-un vas şi-i dă foc, lăsând-o să fumege. „Sunt puţin derutate, bietele de ele, n-am avut iarnă anul acesta şi n-au avut timp de odihnă”, le scuză, avertizându-ne să nu facem gesturi bruşte, pentru a nu le speria. Scăpăm, încet-încet, de tovarăşele noastre de masă (nepoftite) şi primim apoi o porţie de „horiatiki” (celebra salată ţărănească grecească), urmată de „souvlaki” (supranumit şi „hamburgerul grecilor”) cu garnitură de… „fasolada”. Desertul: pur şi simplu iaurt cu miere şi nuci. Delicios!
Înainte de plecarea de la „Neromulos„, Melina ne-a dat şi reţetele promise. Vi le oferim şi noi.

Varietate culinară
În insula Thassos, cea mai mare din nordul Mării Egee, vei găsi o bucătărie locală variată, gustoasă şi foarte sănătoasă. Bazată pe ceea ce dăruieşte natura – care multora aici poate să le pară aridă şi neprimitoare – , gastronomia thassiană are preparate simple. Peştele se face în special la grătar. Carnea de miel, de oaie, de berbec se pregăteşte la rotisor tot timpul anului. Sunt foarte agreate frigăruile – souvlaki – , care ţin locul fripturilor noastre de purcel. Salata de legume proaspete, de sezon – ca şi tzatziki (iaurt local, foarte gras, cu castraveciori raşi, usturoi şi condimente speciale) – este nelipsită. Mesele se încheie cu fructe proaspete în miere, iaurt cu miere şi nuci, halva grecească (din griş fiert cu ulei de măsline şi miere), sarailii sau alte preparate de patiserie extrem de dulci, numai bune de îndestulat vacanţa în Thassos.

Fasolada
Ingrediente: o cană de fasole boabe, o ţelină mică, un morcov, o ceapă, 3 linguri de pastă de tomate, o legătură de pătrunjel verde, 5 căţei de usturoi, piper măcinat, sare, o linguriţă de oregano uscat, 75 ml ulei de măsline.
Preparare: Fasolea se pune la muiat în trei căni de apă. Se schimbă apa de două-trei ori. Se toarnă apoi peste fasole doi litri şi jumătate de apă rece şi se pune la fiert, la foc mic. Rădăcinoasele şi ceapa se taie în cubuleţe şi se adaugă în zeamă după 30 de minute de la începutul fierberii. Se lasă să fiarbă încă două ore, până când fasolea se înmoaie şi apa a scăzut bine. Se adaugă uleiul de măsline, sarea, piperul, pasta de tomate, pătrunjelul, usturoiul pisat şi oregano şi se mai dă o dată în clocot. Se poate servi alături de souvlaki (frigărui greceşti din carne de porc sau miel), tzatziki şi legume proaspete, dar şi împreună cu măsline negre, fetta, sardine în ulei etc. Un pahar de vin (de Thassos!) este întotdeauna binevenit.

Saganaki
Ingrediente: 4 felii de brănză grecească (feta, kefalograviera etc.), 4 linguri de ulei de măsline extravirgin, o linguriţă de oregano proaspăt tocat mărunt (se poate înlocui cu oregano uscat), o linguriţă de pulbere de usturoi, câteva rondele de ardei, două felii de roşie, două linguri de lapte, două linguri de făină de grâu, câteva fire de pătrunjel verde tocat, o lămâie.

Preparare: Se aşază o folie de aluminiu într-un vas, cu marginile ridicate în sus. Se pune în ea o parte din uleiul de măsline, se aşază feliile de brânză, se presară deasupra oregano, se aşază feliile de roşii şi rondelele de ardei. Se bat împreună laptele, uleiul de măsline, pulberea de usturoi şi făina de grâu şi se toarnă conţinutul deasupra. Se strânge folia de aluminiu ca o pungă sau gura unui sac şi se dă la cuptor pentru 10-15 minute. Când se scoate preparatul, se aduce la masă în folia de aluminiu, desfăcută la gură şi aşezată pe o farfurie. Se presară peste „saganaki” pătrunjel verde tocat şi se serveşte alături de felii de lămâie şi un pahar de vin alb, din podgoria de la Panagia, din Thassos.

, , , ,