Notițe de călătorie – Grecia: Există Lechaina? …

Written by

Text: Bogdan Ulmu

…Dar chiar există? M-am convins că da, dar nu foarte repede…S-o iau cu începutul.

Fiul meu a plecat în vară, în Grecia, la un hotel de lîngă Lechaina (Kyllini Beach Resort), să lucreze acolo ca ospătar, pe perioada verii ( mai făcuse asta, tot în Grecia, cu trei ani în urmă). I-am promis că mă duc să-mi fac și eu 6 zile de concediu, la el. Mi-a rezervat cameră, destul de greu, și nu foarte ieftin (hotelul e arhiplin, toată vara, deși-i situat cam peste mînă, după gustul meu).

Cînd a venit momentul să plec, au apărut problemuțe: eu aveam cazare într-o zi pară, iar pînă-n Lechaina mergea, din Iași, o singură cursă, care pleca tot…în zi pară (iar drumul cu autocarul dura puțin peste 24 de ore, deci n-aveam cum ajunge joi, plecînd marți; am luat la rînd agențiile de turism moldave: una nu auzise de această localitate, d-apăi să mai aibă și curse pînă acolo!). Amuzant e că multe operatoare din domeniu găseau la „Lechaina”, pe site, un oraș …german, Lehen.

Dar m-am convins că localitatea există, după un drum coșmaresc: cu autocarul, de la Iași, pînă la Otopeni, acolo așteptat 4 ore, apoi avion pînă-n Atena, din aeroport – un Expres (X93) pînă la autogara Kiffisos, de-acolo autocarul pentru Pyrgos, care oprește-n Lechaina…și din comună, un taxi găsit cu greu, pînă la hotel (o precizare: am nimerit în timpul grevei taximetriștilor greci, la puține zile după manifestațiile celebre din Atena).

Altă precizare: la plecare, pe aeroportul Coandă, i-am zărit pe Emil Constantinescu cu soția și pe  Sofia Vicoveanca, singură.

Transportul e bine pus la punct, în Grecia, țară care trăiește, în proporție de 75%, din turism. Ce-i drept, deși am făcut opt drumuri cu autocarul, în interiorul țării, am constatat că punctualitatea nu-i apanajul șoferilor greci.

După bucuria revederii cu fiul meu m-am instalat și am început să prospectez împrejurimile hotelului. Totul era agreabil, minus faptul că erai în Killini…ca-ntr-o rezervație. Aveai acolo tot ce doreai, dar cea mai apropiată localitate era la 6 km.! Marea avea o culoare frumoasă, acel azuriu de ilustrată, era curată, oamenii, pe plajă,  rari, iar  șezlonguri & umbrele – la discreție…

Hotel plin, cam de familii, peste 700 de clienți , liniștiți; nu am auzit chiote bachice noaptea, nici rîsete deranjante, cum se-ntîmpla la Vila Scriitorilor de la Neptun. Fără maidanezi & boschetari (i-am văzut însă în Patras și …mi-a venit inima la loc!).

Cîte ceva și despre restaurant, plus bar: plătisem, ca toți ceilalți, all inclusive. Pipărat, dar măcar n-aveai grija banilor de buzunar. Nu-s mîncău și mi-a părut încă o dată, rău: Kyllini…era paradisul bulimicilor. Găseai la restaurant, tavernă și barbeque, tot ce-ți doreai, minus caviar. Erau multe brînzeturi, supe, cărnuri, garnituri, fructe, vinuri, bere, sucuri, crepeuri, cafele…M-am săturat de somon fume și roquefort, de măsline și pepene (din abundență, în zonă), de patiserii minunate și prăjituri indimenticabile…Singurul oftat mi-l producea faptul că acolo se aruncau, zilnic, tone de mîncare (nu exagerez! mi-a confirmat-o băiatul meu).

Treceai apoi, la bar: aici sunt mai exigent, pesemne, din moment ce, cum știți, băuturile erau de calitate modestă. Puteai bea și whisky, și votcă, și coniac, și vin, dar numai grecești. Sigur, dacă arai dispus să plătești suplimentar, te puteai arunca și la Chivas și la Fernet Branca, dar prețurile erau descurajante. Am luat de vreo trei ori un whisky bun, dar mergea peste 10 euro suta!…

Un cuvînt și despre servicii: exemplare! De la cameristă, la grădinar, toți excelau în politețe și profesionalism. Firește, echipa era internațională, găsind aici de la chinezi, la lituanieni. Fiul meu avea prieteni din cinci țări și m-a încîntat faptul că generația lui, în acel context, nu mai are sentimentul acut al apartenenței etnice: toți se consideră…cetățeni ai lumii. Am întîlnit și vreo patru români, din Iași, Brașov, Galați. Erau și fete din Republica Moldova. Desigur, serveau și greci/grecoaice: pe ele le recunoșteai după …lățimea impresionantă a fundului (pardon de constatare).

Text preluat de pe Bogdan Ulmu’s Blog