Nu, nu te arunci, în butoi, în cascada Niagara, nici nu te întâlneşti cu leii, în savana africană. O călătorie la Cernobîl – oraşul-fantomă, abandonat în urmă cu 26 de ani, după tragicul accident nuclear – are totuşi atracţia ei pentru căutătorii de senzaţii tari…
Toate aceste lucruri sunt însă cât se poate de reale! Se întâmplă, la Cernobîl, cu toată vigilenţa paznicilor ucraineni.
În acelaşi timp, neobişnuitele poveşti ale celor care au înfruntat radiaţiile, propria lor teamă şi paza ucrianeană, repovestite, reinventate, au devenit subiectul unui film care deja a stârnit numeroase dezbateri şi proteste. „Chernobyl Diaries” este un film de groază, lansat săptămâna aceasta. Filmul porneşte de la cartea jurnalistului Andrew Blackwell, „Visit Sunny Chernobyl”, care este pe cale de a ajunge de asemenea în librării. Blackwell nu este la prima sa aventură de „turism extrem” (în scopuri jurnalistice) în saituri poluate şi abandonate de om. Experienţa lui Blackwell în Cernobîl are însă ceva unic, dată fiind amploarea evenimentului care a condus la părăsirea oraşului Pripyat de către om.
Filmul – considerat de unii critici drept o dovadă maximă de cinism, iar de către alţii drept un avertisment necesar cu privire la pericolele acestui gen de turism extrem – a fost produs de către creatorul seriei „Paranormal Activity”, Oren Peli, care de data aceasta s-a angajat şi la scrierea scenariului, alături de Blackwell.
În esenţă, în „Chernobyl Diaires” este vorba despre un grup de turişti care aleg să viziteze Pripyat, într-o excursie neautorizată de o zi, având drept călăuză un fost soldat sovietic din forţele speciale. Suita de imagini post-apocaliptice descrie foarte bine ce anume reprezintă Cernobîl, după dezastrul din 1986. Groaza poate fi provocată până şi de ponositele jucării de copil, lăsate în casele părăsite, la fel de mult ca şi de acţiunile de intimidare ale paznicilor din oraşul-fantomă.
Ideea că un dezastru care a dus la iradierea a sute de mii de persoane a devenit subiectul unui film horror este însă neplăcută multor. Există chiar o pagină de Facebook pe care se votează pentru boicotarea filmului. Totuşi, descărcările filmului, pe internet, au înregistrat un număr record, pentru industria filmului american.
mulţumesc! regret! nu am bani nici să trec strada…