Thassos atrage turiștii. Dar înainte de asta, un prinț a fost atras de sirene. Se spune că regele fenician Agenor avea doi copii: o fiică – frumoasa Europa de care însuşi stăpânul zeilor se-ndrăgosti, şi-un fiu – Thassos, frumos şi viteaz, cel dintâi la jocurile de luptă. Când Zeus a cerut-o pe Europa lui Agenor şi acesta nu a vrut să i-o dea, zeul zeilor s-a transformat într-un taur de un alb pur, strălucitor şi astfel, ameţind-o, a luat-o pe Europa şi a dus pe Creta (momentul e ilustrat, pe Thassos, într-un basorelief în marmură, așezat în portul orașului sudic Limenaria – basorelief realizat de scultorul thassiot Kostas Lovoulos).
E un întreg joc al dragostei, al seducţiei şi al abandonării, aici. Europa îl crede pe Zeus pur şi i se dăruieşte, născându-i doi fii. Hera trimite mesageri să-i şoptească tinerei adevărul la ureche: zeul e însurat şi ea nu-i decât încă o amantă. Europa vrea să se sinucidă, dar Afrodita o salvează din mare, aducând-o până la ţărmul continentului care apoi avea să-i poarte numele.
Legenda asta mi-a fost istorisită cândva, pe insula Thassos, de un vechi şi prea bun prieten, dr. Papageorgiu, azi dus în ceruri să şoptească legende despre pământeni zeilor. Doctorul, a cărui faimă, în toată insula, parcă nu înceta să crească, fusese vreme de câteva decenii sponsor al săpăturilor arheologice de pe insulă şi, chiar, arheolog amator. La vremea la care vizitam pentru prima dată insula Thassos, deschisese un muzeu arheologic privat (primul şi singurul despre care am auzit până azi). Iar astăzi, când am revenit la ţărmul de mare care ne împrietenise cu mai mult de un deceniu în urmă, nu am putut să nu tresar când vântul a părut să-mi aducă la ureche vorbele lui…
De fapt, despre şoapte care-ţi pătrund până-n adâncul fiinţei voi scrie mai departe. Doar că nu sunt vorbele doctorului meu thassiot, ci ale sirenelor…
Thassos, insula cu sirene
Şi-acum daţi-mi voie să mă întorc la povestea Europei. La momentul în care, ajungând veste până-n Fenicia că Europa a fost înşelată de zeul ei, fiul lui Agenor alege să străbată marea, pentru a-i cere socoteală lui Zeus. Din Tir, o corabie de cedru, plină cu oşteni, a plecat către ţinuturile Greciei. Se ştie că ei, fenicienii, erau cei mai mari meşteri de corăbii ai Antichităţii şi cu siguranţă Thassos va fi având cea mai puternică şi cea mai rapidă dintre toate navele construite de aceşti stăpâni ai imperiului apelor. N-ar fi trebuit să-l oprească nimeni şi nimic să ajungă-n Olimp! Însă… şi aici mă opresc şi eu, aşa cum odinioară doctorul Papageorgiu se oprise. Corabia înainta pe ape, când s-a auzit un cântec suav, nepământean. O voce, încă una, un cor… Cântau sirenele. Sirenele de pe insula Thassos (oh… azi îi spune Thassos, pe-atunci nu ştiu cum să se fi numit…). Vrăjit de ele, căci nu fusese prevăzător, precum Ulisse, mai târziu, vrăjit de ele, Thassos a cerut oamenilor săi să-l ducă la ţărm. Şi n-a mai plecat niciodată!
Turiştilor care bat insula în lung şi-n lat vara toată li se spune că sirenele mai pot fi şi astăzi auzite la Giola, un loc tainic de pe insulă (foto), o piscină naturală cum nu vei mai întâlni nicăieri alta…
Urmărește-ne și pe Carnete
