Nicolae Iorga: Din Italia. Veneţia (9) „Doi gladiatori de același metal bat ceasurile cu ciocanele lor înverzite”
Înainte, piața bisericii, la stânga, palatul ducal, la dreapta «Torre dell’ orologio», în față, cellalt turn, «il campanile». Singur San-Marco oferă priveliștea nostimă a unei biserici, care -și are turnurile de-o parte, cel cu clopotele alăturea, la o parte cel cu ceasornicul. Acesta din urmă, restaurat probabil în timpurile din urmă, e boltit și face …
Nicolae Iorga: Din Italia. Veneţia (8) „… Și San-Marco de sus, cu aureola pe frunte, păzește biserica fantastică”
Prin porți mari de bronz, aduse din Răsărit, sub arcadele aurite și smălțate de mozaicuri, intri în biserica luminată de candele de argint. Moizaice în toate părțile, pe cupolă, pe păreți, de-a lungul galeriei, la care te sui de-afară, printr-o scară umedă și întunecată. Cei de sus, mai vechi, sunt sfinții orientalim operă a Grecilor, …
Veneția, sub vraja muzicienilor români
Soprana Irina Iordăchescu și pianistul Ștefan Doniga, în concert, la Veneția, de Ziua Națională a României România își sărbătorește Ziua Națională la 1 Decembrie, dată care amintește și celebrează momentul cel mai reprezentativ al istoriei și existenței poporului român, unirea tuturor conaționalilor într-un singur stat, realizată în 1918. Purtători de cuvânt ai romanităţii orientale, românii …
Veneţia în Carnaval: Tintoretto, mauri, măşti şi reţete vechi
Veneţia carnavalescă îşi aşteaptă… măştile, anul acesta, între 2 şi 12 februarie! Porneşti din Strada Nova, chiar din faţa Palatului Correr, celebra „casă a lui Iorga”, unde se află sediul Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică, şi, traversând Campo Santa Fosca, începi explorarea unui vechi „sestiere” (cartier) veneţian: Cannaregio. Aici, în zilele Carnavalului, dedicat …
Jurnalul unei iubiri veneţiene. Vasile Alecsandri şi Elena Negri (2)
„Astfel, timpul se perindă în plăceri”… Pentru Vasile Alecsandri şi Elena Negri, şederea de două luni la Veneţia a însemnat cât o întregă viaţă fericită. Cei doi îşi făceau planuri pe termen lung, doreau să aibă un copil căruia îi hărăzeau o carieră de marinar, punându-i chiar şi un nume hazliu: Amiralul. (Nu va fi …
Jurnalul unei iubiri veneţiene. Vasile Alecsandri şi Elena Negri (1)
În toamna lui 1846, doi tineri puteau fi văzuţi, la Veneţia, coborând din gondolă la uşa unei clădiri cu ferestrele dând spre Canal Grande, între Rialto şi Ca’Foscari. Clădirea de secol XVI de la numarul 3927 purta, ca şi astăzi, numele de Palazzo Benzon, iar în cartea de imobil erau proaspăt înscrise două nume: Domnul …
Nicolae Iorga: Din Italia. Veneţia (7) „San Marco resimte indigestia de bogăţii a cetăţii”
Porneşte într-o dimineaţă frumoasă, când cerul pare un ochi mare albastru, care râde, şi soarele aprinde raze pe vestele de pânză ale lucrărorilor şi fustele roşii ale veneţienelor, pe piaţa lui San Marco. E neasemănat: în faţă, marea presărată de gondole negre, vapoare şi corăbii cu mii de aţe de păianjen pe aripile lor de …
Nicolae Iorga: Din Italia. Veneţia (6). „Veneţia dogilor a încremenit”
Şi totuşi, cu toţi englezii, ghizii şi „ragazzi”, e aşa de frumos în taina-i întunecată de veacuri, târgul palatelor de granit şi al leilor înaripaţi, crăiasa de odinioară a Mării Adriatice, ocrotita lui San Marco! Nicăieri în lume nu se grămădesc atâtea palate şi rămăşiţele unei societăţi dispărute nu sunt mai îmbelşugate; e o necropolă …
Nicolae Iorga. Din Italia. Veneţia (5) „La toate bisericile, în toate palatele, trebuie să cauţi… Englezul”
Italia pare că nu-i decât o mare ospătărie artistică şi antică pentru flegmaticii locuitori ai Marii Britanii. Îi întâlneşti pretutindeni, la hotel, pe străzile înguste, în negrele gondole, la picioarele statuilor, pe platforma turnurilor: corecţi, cu mustăţile rase, cu Baedeker în mână, ţiind la braţ, veşnic la braţ, pe iubita lor jumătate, păpuşă cu ochii …
Nicolae Iorga: Din Italia. Veneţia (4) „Painjenii veneţieni”
Dacă plictisit acum de atâţia sfinţi în haine roşii şi albastre, de atâtea fecioare bălăi şi întunecate, porneşti sub arcadele palatelor procuratorilor, unde se adună dughenile cele mai alese şi mai bogate, ori pe oricare altă cale îngrădită cu vitrine, dai de alte neajunsuri. Sticlăriile şi mozaicurile formează industria de căpetenie a Veneţiei. La trei-patru …
Nicolae Iorga: Din Italia. Veneţia (3) „Boala cronică a unui târg de calici: bacşişomania”
Oamenii strică această ţară a minunilor. Nicăieri poate, meridionalul nu se arată mai lacom de bani şi mai fără demnitate decât acolea. Ghizii sunt de o neruşinare fără seamăn şi cei mai accesibili pentru ei sunt englejii, uşor de recunoscut prin statura lor lor, prin pălăriile bărbăteşti ale femeilor, prin nelipsitul călăuz, în pânză roşie …
Nicolae Iorga: Din Italia. Veneţia (2). „Oraşul dogilor, numai, n-are birjari…”
Gondola se opreşte înaintea unui palat, iar un palat. Aceiaşi pereţi negri, acelaşi front oblonit, aceeaşi pace. E otelul… Gondolierul ne dă în primirea portarului galonat ca un general, şi peste câteva clipe apa începe să sune iar sub loviturile vâslei, şi luntrea se pierde în întuneric, sub arcele de piatră neagră ale podului. Aici …
Nicolae Iorga: Din Italia. Veneţia (1). Aristocratica regină a Adriaticei
M-am trezit tocmai când trenul intra la Veneţia. Era frig, una din acele răceli ale ţărilor calde, care fac să-ţi tremure carnea pe tine, cufundându-se de sus până jos într-o baie de aer umed şi îngheţat. Jos, la gară, gondolele aşteptau: unele porniseră deja, şi pe luciul mării, abia zbârcit de adierea vântului de seară, …
Veneția – o cafea la „Florian”…
Fondată în 1720 de Floriano Francisconi, cafeneaua, numită iniţial „Veneţia Triumfătoare”, a intrat, la fel de triumfător, în viaţa mondenă a oraşului lagunar italian. „Florian”, cum a fost redenumită mai târziu, n-a rămas însă, aşa cum dorea fondatorul său, o simplă cafenea, ci a devenit un loc al întâlnirilor de tot felul. „Florian” – scria …