Nicolae Iorga: Din Italia. Veneţia (9) „Doi gladiatori de același metal bat ceasurile cu ciocanele lor înverzite”
Înainte, piața bisericii, la stânga, palatul ducal, la dreapta «Torre dell’ orologio», în față, cellalt turn, «il campanile». Singur San-Marco oferă priveliștea nostimă a unei biserici, care -și are turnurile de-o parte, cel cu clopotele alăturea, la o parte cel cu ceasornicul. Acesta din urmă, restaurat probabil în timpurile din urmă, e boltit și face …
Nicolae Iorga: Din Italia. Veneţia (8) „… Și San-Marco de sus, cu aureola pe frunte, păzește biserica fantastică”
Prin porți mari de bronz, aduse din Răsărit, sub arcadele aurite și smălțate de mozaicuri, intri în biserica luminată de candele de argint. Moizaice în toate părțile, pe cupolă, pe păreți, de-a lungul galeriei, la care te sui de-afară, printr-o scară umedă și întunecată. Cei de sus, mai vechi, sunt sfinții orientalim operă a Grecilor, …
Nicolae Iorga: Din Italia. Veneţia (7) „San Marco resimte indigestia de bogăţii a cetăţii”
Porneşte într-o dimineaţă frumoasă, când cerul pare un ochi mare albastru, care râde, şi soarele aprinde raze pe vestele de pânză ale lucrărorilor şi fustele roşii ale veneţienelor, pe piaţa lui San Marco. E neasemănat: în faţă, marea presărată de gondole negre, vapoare şi corăbii cu mii de aţe de păianjen pe aripile lor de …
Nicolae Iorga: Din Italia. Veneţia (6). „Veneţia dogilor a încremenit”
Şi totuşi, cu toţi englezii, ghizii şi „ragazzi”, e aşa de frumos în taina-i întunecată de veacuri, târgul palatelor de granit şi al leilor înaripaţi, crăiasa de odinioară a Mării Adriatice, ocrotita lui San Marco! Nicăieri în lume nu se grămădesc atâtea palate şi rămăşiţele unei societăţi dispărute nu sunt mai îmbelşugate; e o necropolă …
Nicolae Iorga. Din Italia. Veneţia (5) „La toate bisericile, în toate palatele, trebuie să cauţi… Englezul”
Italia pare că nu-i decât o mare ospătărie artistică şi antică pentru flegmaticii locuitori ai Marii Britanii. Îi întâlneşti pretutindeni, la hotel, pe străzile înguste, în negrele gondole, la picioarele statuilor, pe platforma turnurilor: corecţi, cu mustăţile rase, cu Baedeker în mână, ţiind la braţ, veşnic la braţ, pe iubita lor jumătate, păpuşă cu ochii …
Nicolae Iorga: Din Italia. Veneţia (4) „Painjenii veneţieni”
Dacă plictisit acum de atâţia sfinţi în haine roşii şi albastre, de atâtea fecioare bălăi şi întunecate, porneşti sub arcadele palatelor procuratorilor, unde se adună dughenile cele mai alese şi mai bogate, ori pe oricare altă cale îngrădită cu vitrine, dai de alte neajunsuri. Sticlăriile şi mozaicurile formează industria de căpetenie a Veneţiei. La trei-patru …
Nicolae Iorga: Din Italia. Veneţia (3) „Boala cronică a unui târg de calici: bacşişomania”
Oamenii strică această ţară a minunilor. Nicăieri poate, meridionalul nu se arată mai lacom de bani şi mai fără demnitate decât acolea. Ghizii sunt de o neruşinare fără seamăn şi cei mai accesibili pentru ei sunt englejii, uşor de recunoscut prin statura lor lor, prin pălăriile bărbăteşti ale femeilor, prin nelipsitul călăuz, în pânză roşie …
Nicolae Iorga: Din Italia. Veneţia (2). „Oraşul dogilor, numai, n-are birjari…”
Gondola se opreşte înaintea unui palat, iar un palat. Aceiaşi pereţi negri, acelaşi front oblonit, aceeaşi pace. E otelul… Gondolierul ne dă în primirea portarului galonat ca un general, şi peste câteva clipe apa începe să sune iar sub loviturile vâslei, şi luntrea se pierde în întuneric, sub arcele de piatră neagră ale podului. Aici …
Nicolae Iorga: Din Italia. Veneţia (1). Aristocratica regină a Adriaticei
M-am trezit tocmai când trenul intra la Veneţia. Era frig, una din acele răceli ale ţărilor calde, care fac să-ţi tremure carnea pe tine, cufundându-se de sus până jos într-o baie de aer umed şi îngheţat. Jos, la gară, gondolele aşteptau: unele porniseră deja, şi pe luciul mării, abia zbârcit de adierea vântului de seară, …