Ce-o fi mâncat Ulisse – Odiseu, cum i se zice pe-aici, prin Ithaca, în insula lui mult-iubită – în lungile-i peregrinări pe mare? Pește și iar pește – primesc un răspuns, nici eu nu mai știu de la care dintre urmașii lui, care-i duc mai departe povestea, peste milenii. Eeeei…, da, pește. Că doar mările sunt pline de vietăți numai bune de aruncat pe grătar sau în oală (mai puțin când e vorba de sirene, pe ele trebuie doar să le iubești – în caz că nu ai reușit să te ascunzi de cântecul lor). Dar cu siguranță va fiducând Ulisse dorul supei de pește pregătită de draga lui Penelopa.
În Ithaca – și mai ales în Stavros, sătucul de munte aflat la nici un kilometru distanță de cetatea care fuse cândva a lui -, în Ithaca, zic, se pregătesc două feluri de mâncare delicioase din pește, asupra cărora vreau să vă atrag atenția.
„Savoro” (pește pârpălit în „tava”, la cuptor, sau fript în ulei, după ce l-ai „marinat” într-un amestec de oțet, cuișoare, usturoi, rozmarin și coacăze negre) și supa de pește – cea după care va fi tânjit Odiseu și pe care am aflat-o nițel mai jos, în portul Frikes, într-un restaurant de-i zice chiar așa: Odysseus. Ah… și supa are numele lui, firește! (Pe vremuri, prenume precum Odiseu, Homer, Penelopa, Telemah și Ctimene erau comune în insulă, azi tot mai puțini copii sunt botezați astfel… în schimb, uite, bucatele iau numele lor!).
„Supa de pește a lui Odiseu”, după zisa tânărului Zisimos, fiul lui Raftupoulos-Tzanetos, patronul tavernei cu fața spre mare, s-ar pregăti din cartofi, multă ceapă, morcov, ulei, ardei și sare. Se pun toate ingredientele la fiert, la foc mic, până când încep să se „topească” în supă și s-o îngroașe (cartofii, mai ales, se vor pune la fiert întregi, să mai rămână totuși ceva din ei, după cum se va vedea în fotografie). Buuun! Până aici e totul simplu. Dar unde e peștele? Păi… îl adăugăm și pe el, acușica. Bine curățat, porționat, presărat cu un praf de sare. Îl așezăm în oala cu legumele fierte și mai lasăm pe foc (tot mic spre mijlociu) alte trei sferturi de oră. Garantat, supa asta e groasă, gustoasă și te satură cu asupra de măsură.
Dacă totuși nu te-ai săturat, la Taverna Odysseus din Frikes, mama Varvara (mama turiștilor, a bucatelor și a lui Zisimos însuși) îți va pregăti și un ieduț în „gastra”. „Gastra” e un vas tradițional, pentru cuptor. Acolo se pune carnea de ied, tăiată în bucăți potrivite cu toporișca ori satârul (nu cu satirul, că acela are grijă de nimfe…) și-i adaugi rozmarin, vin, sare, ardei, usturoi, ulei… Lași la cuptor totul pentru vreo două ceasuri. Când servești – cu orez, cu cartofi ori cu alte legume, după plac – vei afla o carne delicioasă, care se desprinde singură de pe os, cu cartilagiile gelatinate, legând sosul și dând întregului preparat o savoare indecriptibilă.
Mai multe nu am a vă spune. Trageți o fugă pe Ithaca și imediat ce coborâți din ferryboat, la Frikes, veți și zări locul desfătărilor voastre… culinare.
Pentru detalii despre loc și meniu, consultă site-ul oficial al restaurantului: http://www.ithacagreece.com/odysseus-restaurant/odysseus-restaurant.html
