Sinaia regilor – o vizita la Castelul Peles

Written by

Text: Tudor Cires
Mai inainte de a fi „castelul regelui”, Pelesul reprezinta o rarisima stare de spirit. Putini si nefericiti sunt, probabil, acei care, ajunsi in arealul constructiilor initiate de Casa Regala acum 130 de ani, nu simt emotia reconstituirii unui palier al istoriei celei mai celebre familii din Romania. Carol, Ferdinand, Mihai – numele pe care, dupa vremi, am fost invatati a le iubi ori detesta – se sprijina pe acest simbol recuperator care este Pelesul. La Sinaia, Dumnezeu a vrut sa existe doua manastiri. Prima – cea ridicata in 1695 de spatarul Mihail Cantacuzino. A doua se trage din osul acesteia, pentru ca principele Carol I a cumparat de la Manastirea Sinaia terenul pe care a inceput, in august 1875, constructia Pelesului. Edificiu in stilul neorenasterii germane, castelul are toate atributele genului: forme neregulate, compozitie fragmentata a fatadelor, asimetria corpurilor, abundenta lemnului sculptat si a elementelor decorative. Cele mai importante spatii sunt Holul de onoare, Salile de arme, Cabinetul de lucru, Sala de muzica, Sala de teatru, Sala florentina, Apartamentul imperial, Scara de onoare, Sufrageria.

O plimbare prin Castelul Peles nu poate face abstractie de viata privata a regelui Carol I si a reginei Elisabeta, inclusiv de momentele legate de… mancare. Familia regala manca ponderat si incerca sa respecte un ritual al mesei si un protocol al Curtii. Cuplul regal prefera mancarurile naturale bazate pe legume si fructe indigene. De asemenea, cei doi consumau multe lactate, care proveneau de la Stana Regala. Mesele, asortate cu vinuri frantuzesti, decurgeau in liniste. Carol invita la dejun pe toti cei care se aflau la Palat veniti cu diferite probleme. Personalul de serviciu se compunea din aproximativ 100 de servitori. Masa era pregatita in bucataria de la subsol, acolo unde se gasea si crama cu vinuri frantuzesti. Platourile erau apoi aduse cu liftul la parterul inalt, unde se afla sufrageria.
Sa descriem aceasta incapere. Aici, piesa principala era masa, asezata in centru, extensibila. Ea putea primi pana la 36 de persoane, dar astazi e amenajata doar pentru 28 de persoane. La extremitatile mesei dreptunghiulare se aflau intrarea principala si bufetul, prin deschiderea caruia se introduceau felurile de mancare pentru a fi servite de ospatari. Regele ocupa locul din dreptul bufetului, iar regina statea in dreapta lui. In general, incercau sa respecte atat ritualul, cat si protocolul, dar era greu, pentru ca regina initia mereu tot felul de discutii si glume, fapt care ii displacea lui Carol. Un moment semnificativ pentru caracterul regelui, relatat de muzeografele Dana Voitescu si Liliana Manoliu, care ne-au ghidat cu mult profesionalism prin Muzeul Peles: la una dintre mese a fost invitat un ambasador care venea pentru prima data la Peles. S-a servit peste si s-au adus bolurile pentru spalarea mainilor. Nefiind familiarizat cu protocolul de la mesele regale, ambasadorul a baut apa din bol. Pentru a-l scoate din incurcatura, regele a procedat si el la fel, spre uimirea comesenilor. Invitatii la masa erau numerosi: ambasadori, oameni politici, scriitori. Ei se adunau in Sala venetiana si acolo se stabilea ordinea in care urma sa se aseze. In mod strict insa, femeile stateau pe aceeasi parte a mesei. Orele de masa stabilite de rege erau respectate.
Monarhul se trezea la 4:00-5:00 dimineata, iar la ora 6:00 lua micul dejun. Pana la 6:00 citea corespondenta sau literatura din diferite domenii.
Ii placea mult sa faca plimbari pe munte si se bucura cand i se spunea ca este primul om politic roman montagnard. Lua micul dejun singur sau cu regina, dupa care se retragea in cabinetul de lucru. Acorda audiente nu mai lungi de 10 minute si era renumit pentru faptul ca intindea interlocutorilor un singur deget, doua sau trei, in functie de rangul pe care-l aveau. Cand a venit la el primul-ministru I.C. Bratianu si i-a intins un deget, acesta i s-a adresat: „Majestate, eu reprezint intregul popor roman. Va rog sa-mi intindeti toata mana”. Si regele s-a executat!
La pranz, ora 12:00 de masa era obligatorie. Nicaieri nu exista o mentiune care sa arate ca dejunurile regale erau prea abundente sau prelungite. E de presupus ca familia domnitoare a preluat modelul romanesc de alimentatie, simplu si natural. Unele documente precizeaza ca mesele erau chiar austere. Doar regina mai incerca sa dezmorteasca atmosfera. In mijlocul tabliei mesei era incastrata o fantana arteziana din argint. Se speculeaza ca a fost montata la dorinta reginei, care tot timpul spunea ca insusi raul Peles izvoraste din mijlocul mesei. Fantana a fost dezafectata, dar si azi se mai vad perforatiile din masa si podea prin care era adusa apa.
La mesele festive exista o tinuta obligatorie. Carol I se imbraca sobru, fara grade si accesorii. Prefera tunicile si, in ultimii ani, era nedespartit de chipiul alb, care-i amintea de razboiul de independenta castigat de romani. Isi cosea singur nasturii si adesea isi carpea vestimentatia. Dupa ce serveau cina, barbatii se retrageau in sala de biliard, unde se afla acum masa originala, tacul si bilele, inclusiv o masuta ingenios construita pentru partidele de poker. Regina Elisabeta ii ruga pe invitati sa-l lase pe rege sa castige macar o partida, motivand ca atunci cand obtine o victorie, doarme foarte linistit.
Mica sufragerie sau… salonul pentru micul dejun regal – o bijuterie arhitecturala! Lemn de cires combinat cu frasin cret, fasii de abanos, tablouri, cele doua piese de mobilier – credenta regelui si cea a reginei.

Nimic nu e intamplator. Fiecare amanunt are importanta lui. In incapere, Carol I si Elisabeta luau masa de dimineata si citeau presa. Erau singurele momente ale zilei tete-a-tete. Intr-un colt, exista un mic birou cu elemente neorenascentiste germane si o „aquamanila”, piesa unica in muzeele din Romania, o chiuveta integrata in lambriu. Ea se alimenta cu apa pentru spalatul mainilor. Bazinul de apa are forma unui delfin, iar ligheanul imita o scoica. Deasupra, picturi alegorice: alegoria aerului, a muzicii, a artelor, Carol cel Mare… Ici-colo, coltisoare retrase, construite special ca sa-ti incalzesti spatele langa soba, loc preferat de viitoarea regina Maria. Soba insasi e deosebita. A fost comandata la manufactura germana Meissen si este lucrata in cahle de faianta pictate manual. In interior, exista o gura de aer cald. Pelesul a avut incalzire centrala inca din 1883, cand era primul castel european beneficiar al acestei inventii. Peretii incaperilor ascund tevi care duc de la centrala de la subsol la gurile de aer cald distribuite in fiecare camera.

, , , , , ,