Cronicile lui Max Gourmet
Cand spui Casa Oamenilor de Stiinta, te duce gandul la cine stie ce constructie misterioasa, in care urmasii lui Einstein masoara distanta de la Pamant la Luna!
In realitate, fosta Casa Assan, care a trecut de ceva vreme peste suta de ani si care, probabil, inca mai apartine Academiei Romane, nu mai e locul frecventat de veteranii stiintei. Saloanele pictate de Bancila si Vannelli, ce gazduiau, traditional, reuniuni internationale, conferinte (si – daca ar fi sa credem informatiile dintr-o prezentare oficiala – dineuri prezidentiale si receptii la nivel inalt) sunt, astazi, decorul snobilor bucuresteni in cautare de blazon.
Fiindca economia de piata i-a exclus pe cercetatori dintre clientii obisnuiti, restaurantul accepta, azi, in numele egalitatii sociale, pe oricine se programeaza la sefu’. Nuntile au prioritate in planurile ospatarilor si, de ce n-am recunoaste, fara ele ce-ar fi viata noastra? (Si a lor?)
Am trecut si eu intr-o sambata pe la Casa Oamenilor de Stiinta, tras de nas de mireasma bucatelor. La intrare – lume multa si vesela, masini de Teleorman si acordurile incete ale Marsului Nuptial. In salonul cu oglinzi de cristal maneliza Vali Vijelie. Chelnerii, ocupati cu portiile si dati peste cap de concurenta unui meci de campionat la televizor, m-au trimis la subsol, unde, recunosc, nu era chiar rau, chiar daca mobilierul de epoca si spatiul vast intimidau. Ca sa-mi fac curaj, am comandat, la antreu, bulete de cascaval si salata Waldorf: morcovi, telina si nuca – legate cu maioneza. Am luat apoi specialitatea bucatarului, un muschi de vita cu mere si sos Roquefort. Carnea, taiata marunt si condimentata, umplea pe jumatate merele date la cuptor si acoperite cu sosul fin, pe baza de branza „cu mucegai nobil”, capere, legume si verdeata. Singur, in salonul din subsol cu mobila veche, aveam sentimentul ca particip la un act usor don-quijotesc, asa ca am cerut un pahar de vin spaniol, rosu, din podgoria La Mancha (!). Un vin, de altfel, foarte potrivit ca sa provoace gustul pentru desert. Am ales o felie de tort de ciocolata, asa cum sta bine unui chiolhan academic, care, daca n-ar fi asa de scump, ar merita repetat.