Intre stalpii de lemn vopsit ce sprijina acoperisul, siruri-siruri de bureti pusi la uscat. “Pe sorturi”, cum zice “mama mare”, adica dupa felul lor: galbiori, ghebe, varza-padurii, creasta-cocosului, manatarci, hribi… Insirati pe ata colorata, par siraguri de margele de atarnat la gatul cerului. O zgatie de fata intinde mana sa apuce o felie de hrib din randul cel mai de jos. Buretele uscat pocneste usor si se rupe in doua, lasand in urma-i sirul stirb. Stirb ca si rasul copilei de 7 anisori. “Mam’ mare, mam’ mare, unde-s hribii culesi de mine?” “Uite aici si aici, si aici…” – ii raspunde “mam’ mare”, aratand cu mana cand pe un sir, cand pe altul… Citeste mai mult pe Presa de turism

,