Les chaises bleues. „Ca să contempli, ai nevoie de un scaun albastru, ca să te odihnești, îți trebuie un șezlong” – e butada turiștilor care ajung pe celebra La Prom din cel mai vizitat oraș al Rivierei Franceze.
La Nisa, aleea de promenadă lungă de 7 kilometri – care urmează traseul de plimbare al turiștilor englezi hivernali de la mijlocul veacului al XVIII-lea (de unde și numele Promenade des Anglais) – e marcată din loc în loc de rândurile de scaune albastre, ocupate de cei care vor să facă băi de soare – în orice anotimp! – ori preferă să privească, explorativ, Golful Îngerilor (GALERIE FOTO)
Les chaises bleues fac azi parte din patrimoniul cultural și de imagine al Nisei și al Cannes-ului. Înainte de război, prin anii 30, în cele două orașe turistice din sudul francez ofereau turiștilor posibilitatea să contemple marea, așezați pe scaune special concepute. Aparent rigide, din scânduri de lemn vopsit în albastru(l contempației), ele se dovedeau a fi totuși confortabile, datorită cotierele curbate care permiteau sprijinirea brațelor. Imaginați-vă femeile elegante ale acelui timp, purtând pe braț coșuri cu flori sau fructe, în care strecuraseră și un evantai ori mici binocluri prin care sperau să vadă mai departe decât permite însăși… zarea. Contra unei sume modice, oricine putea să se așeze, zeci de minute ori ceasuri întregi, să se bucure de briză și de razele de soare…
Les chaises bleues – noii designeri. După război, la Nisa și Cannes, scaunele destinate Promenadei au fost confecționate la Tourrettes-Levens, în atelierul unui meșter faimos, Charles Tordo. La început, au fost vopsite în alb, dar Tordo a trebuit să se întoarcă la culoarea care deja se impusese cu două decenii înainte, acel albastru indefinit. Tordo adusese câteva modificări scaunelor de contemplație – cotierele, între altele, pierzându-și curbura inițială și devenind, după gustul vilegiaturiștilor, cam… neprietenoase. E drept, asta nu făcea decât să-i îndemne, la un moment dat, să-și continue plimbarea.
În anii 90, designerul francez Jean-Michel Wilmotte redesenează scaunul albastru, redându-i c cotiera curbată și adăugându-i elemente care să îl facă mai ergonomic. Din 1998, îl regăsim pe întreaga Promenadă. Față de anii 30, ocuparea unui „scaun de contemplație” se face gratuit, de întreținerea lor ocupându-se primăria, al cărei logo se regăsește, de altfel, pe spătarul fiecărui „chaise bleu”.
Les chaises bleues – artiștii. Una dintre fațadele de sticlă ale Muzeului de artă modernă și contemporană din Nisa e decorată inedit de sculptorul Armand Pierre Fernandez. Practic, o sută de scaune albastre sunt așezate/aglomerate între doi pereți de sticlă.
Cea mai cunoscută operă de artă care ilustrează elementul-simbol al Promenadei aparține lui Sabine Géraudie. Artista a creat un scaun bidimensional, inspirat de modelul lui Tordo, așezat aparent într-un fragil echilibru, pe un singur picior, pe un postament cubic. Deși nu este 3D, opera lui Sabine Géraudie – SAB, cum este ea cunoscută – lasă impresia că este tridimensională. „Trucul” optic folosit de artistă îi uimește pe trecători.
Deasupra intrării într-unul dintre cele mai frecventate restaurante de pe riviera nisardă, Plage Beau Rivage, afli o altă operă de artă, realizată în 2009 de Patrik Frega: mai mult de o duzină de scaune albastre „îmbinate” artistic.
Nu e de mirare că această adevărată efigie a Nisei a ajuns să fie imprimată pe suveniruri, să inspire creatorii de bijuterii, să fie redesenată pe etichetele produselor cu specific nisard. Și, mai ales, să fie fotografiată de sute de ori în fiecare zi.
Un text de Simona Lazăr & Valentin Țigău
Mulțumim pentru oportunitatea documentării CRT Côte d’Azur & Office du Tourisme et des Congrès de Nice.
