Într-o zi ca aceasta, din miezul lui iunie, am vrea să avem puterea ca, dându-ne peste cap, să devenim contemporanii lui Eminescu. Să trăim alături de el, să respirăm același aer și, de ce nu, să stăm la aceeași masă. Vă propun un exercițiu de imaginație – să ne așezăm la masă cu el, dar nu la Bolta Rece, în Ieși, ci mai devreme, în anii copilăriei lui, anii aceia despre care știm atât de puțin și ne putem imagina atât de multe.

Știm că acareturile căminarului Eminovici, de la Ipotești, aveau, pe lângă casa cu mai multe odăi, hambare, șoproane, livadă și pădurice de tei. Dar copilul Mihai Eminovici – poetul Eminescu de mai târziu – prefera să intre în casele sărăcăcioase ale prietenilor lui, copiii țăranilor din Ipotești, ori să mănânce brânză cu mămăligă la stâna de dincolo de vale, ori să cutreiere pădurile cu doi-trei covrigi în mână și cu un teanc de cărți.

La Cernăuți, stătuse la un moment dat în gazdă la unul Țirțec, care le dădea copiilor să mănânce porumb fiert în lapte, iar când adolescentul prindea câte-un măr, îl hăpăia grăbit și-nfometat.

Ce mâncau românii în anii copilăriei lui Eminescu? Era la modă atunci o carte de bucate apărută la București în 1849 – deci cu un an înaintea nașterii lui. Cartea de bucate a Mariei Maurer are rețete practice și foarte precise-n detalii. Și mă gândesc că dacă nu i-ar fi fost atât de foame, merele copilăriei cernăuțene a lui Eminescu ar fi putut fi puse într-o… Învârtită cu mere crețești. Rețeta o preiau și eu din cartea Mariei Maurer (actualizând-o, doar, pentru o mai bună… pregăteală).

Frământă un aluat din 400 g făină aleasă, bună, cu un ou, 250 ml de apă căldicică, unt cât o nucă mare.
…………………

Citește pe ANTENA SATELOR detaliile acestei RETETE ROMANESTI

,