Dinspre partea tatălui era o Lahovary, după mamă era Mavrocordat, familie de cărturari, dar principesă devenise prin căsătoria cu principele Valentin Bibescu.
Pe tatăl său, voluntar în răsbelul din 1877, l-a descris în ciclul de amintiri „Trecerea Dunării” publicat în Journal des Debats, fost corifeu al Partidului Conservator cel vechiu, preşedinte al Senatului, diplomat si ministru de Externe. Despre Jean Lahovary se vorbea ca despre un Caton al României, a fost singurul contribuabil ce a făcut apel împotriva fiscului, cerând să fie taxat cu un impozit mai mare.
Marta Bibescu, căci despre domnia sa este vorba, moştenise de la tatăl său trăsăturile de caracter, o oarecare asprime morală ce îmbinată cu graţia-i şi frumuseţea-i recunoscută îi dădea acel aer predominant de prestanţă.
Această ‘floare înaltă a rasei noastre’ cum a numit-o Camil Petrescu a debutat în literatură la 17 ani, debut remarcat de ziarele vieneze.
Sub aureola scrisului şi-a exercitat puterea de seducţie asupra lumii Parisului, I-au devenit prieteni Anatol France, Marcel Proust, Paul Valery, Andre Maurois. Sub aspect politic însă, influenţa dominantă şi-a exercitat-o perfidul Albion.
Oameni politici, duplomaţi, scriitori străini erau găzduiţi la castelul Bibeştilor de la Posada sau la reşedinţa de la Mogoşoaia. La recepţiile date în cinstea oaspeţilor erau văzuţi Guţă Tătărescu, doctorul Lupu. Virgil Madgearu, Constantin Argetoianu, aşa-zişi democraţi precum şi, desigur, elita conservatoare. Toată lumea politică a Bucureştilor se dorea la seratele Martei Bibescu.

Citește mai departe pe blogul Kera Calița