Grecia – o mie de insule, o mie de parfumuri estivale

Written by

Text: Magda Cristina Ursache
Marele tur al insulelor greceşti… Peste 1.000 de destinaţii şi mult mai multe poveşti, revelaţii si amintiri care nu pot fi şterse chiar aşa de uşor. Este călătoria unei vieţi, un răsfăţ continuu, o fericire ce ţi se agaţă de suflet şi nu-ţi mai dă drumul.
Santorini este insula îndrăgostiţilor şi a mari­lor mistere, căci pe aceste locuri, se pare, s-a ridicat odinioară Atlantida. Puteţi să o căutaţi, răsco­lind cu înfrigurare nisipul roşu sau, şi mai bine, lăsaţi apusul soarelui să vă ghideze călătoria ima­gi­nară dincolo de zidurile anticului (imaginarului) oraş. Savuraţi un pahar cu vin alb Nihteri, vinul nopţii, obţinut din struguri culeşi doar la lumina lu­nii, pentru a li se păstra întrutotul puterea de se­duc­ţie. Dacă doriţi să vă răsfăţaţi cu un alt vin bun, călă­toriţi în Ikaria, acolo unde miturile sunt încă vii, iar grecii încă mai beau vin roşu, asemenea celui de pe vremea lui Homer. De altfel, legendele ne dez­văluie această insulă ca locul de naştere a lui Dioni­sos, zeul vinului, aşa că viaţa este cu mult mai fru­moa­să în Ikaria. Cel mai bun ouzo se face în Insula Lesbos, iar după ce-l veţi gusta veţi simţi aromele de anason, coriandru şi scorţişoară. Este o artă să-l savuraţi şi nu întâmplător în Lesbos timpul curge mult mai repede, iar toţi grecii îţi sunt prie­te­ni. În Corfu, vacanţa ia forma unor fructe de kumquat. Portocalii ca soarele spre asfinţit, bine coap­te şi încleştate într-un sirop dulce, dulce. Încercaţi-le în toate „stările”: confiate, în dulceaţă sau sub formă de lichior. Chios este insula copacilor care plâng cu lacrimi de cristal. Masticul, răşina care se ob­ţine în miezul verii după crestarea scoarţei co­pac­ilor de Pistacia lentiscus, este folosit în bucătărie (în­gheţata şi produsele de patiserie sunt o tradiţie a acestei insule) şi industria cosmetică.
În Valea Flu­tu­rilor din Rodos, insula cu mult mai frumoasă chiar decât soarele, veţi avea parte de un alt fel de răs­făţ, catifelat şi foarte colorat. În fiecare an, din iu­nie şi până în septembrie, mii de fluturi roşii se adu­nă cu un straniu fâlfâit de aripi. Îndrăzniţi să în­tin­deţi mâna… Tilos şi Creta sunt insulele în care s-au născut primele parfumuri ale Eladei. Ingre­dien­te­le locale (irişii, crinii, violetele, măghiranul, tran­dafirul şi salvia) erau combinate astfel încât să fie pe placul celor care doreau să se învăluie în aro­mele pământului. Esenţe parfumate în vase de­licate, ce şoptesc dorinţe. Marmura albă, străluci­toa­re, aproape transparentă şi atât de perfectă, în­cât pare că nu e pământeană, incită imaginaţia vizi­ta­torilor din Paros. Din marmura desferecată din ca­rie­ra de la Marathi a fost „însufleţită” Venus din Milo. Intraţi în măruntaiele muntelui şi atingeţi, uşor şovăitori la început, locul unde ia naştere veş­nicia. Şi ar mai fi uleiul de măsline din Creta (se­cretul, din fericire, nu chiar atât de bine păstrat al longevităţii cretanilor), mierea de cimbru din Lipsi, ţesăturile artizanale din Lefkada, roşiile cherry din Santorini, care nu au nevoie de prea multă apă pentru a căpăta dulceaţă, brânză manouri cu un uşor gust de citrice şi fructele de cactus din Kimolos, dulciurile cu fistic din Aegina şi mitul eternei întoarceri, în Ithaca lui Ulise…

, , , ,