Euro, turistul ciuruit
Prin anii 60, un “western spaghetti” aducea pe ecrane povestea pistolarului salvat de la moarte sigura de ultimul dolar pe care-l pusese in buzunarul de la piept. Dolarul era de argint iar glontul banditului fara caracter nu era atat de fierbinte ca sa treaca prin el. Morala filmului ne atentiona ca lucrurile simple pot conta, in anumite situatii, mai mult decat credem. Intr-o varianta contemporana, westernul de care vorbesc ar aduce, insa, pe scena, un fermier european aflat in culmea disperarii dupa falimentul proprietatii ; nemaiasteptand ajutor de la UE, se impusca in piept, glontul trece prin buzunar, perforeaza moneda de un euro subtiata de criza la grosimea filei A4 si i se asaza in inima pentru totdeauna. Suntem in anul 2011, dar povestea fisei gaurite pare a nu-si pierde farmecul nici in 2012. Parabola sa ilustreaza lumea decadenta si nesigura in care traim.
Astfel, putem trasa, intre anumite limite, o originala “harta turistica” a monedei euro. S-a constatat ca moneda euro “germana ” voiajeaza cel mai mult: ea se regaseste in celelalte tari ale UE in prportie de 1/3, urmata de euro “”francez” si “italian”. Concomitent, procentul de euro”strain” in Germania se ridica la 40%, in crestere cu 10% fata de anii trecuti . Contrar asteptarilor, euro” francez” se plaseaza, in Germania, pe a doua pozitie dupa euro” spaniol”. Acest fapt se explica prin propensiunea germanilor de a petrece vacantele pe coastele maritime ale Spaniei. In Franta, rata amestecului atinge 1/3 monede euro ” straine” fata de euro “francez”. Pe primele locuri, in Franta, se afla “euro spaniol” al carui traseu spre restul Europei trece prin Hexagon, si Germania. In schimb, moneda euro din San Marino, Vatican sau Monaco, emisa in cantitate extrem de mica, nu participa la marea circulatie. Ea are, totusi un avantaj: devenind raritate numismatica, e vanata, asiduu, de colectionari.

