Dubrovnik este demult una dintre destinaţiile turistice de top ale Europei. Românii l-au „descoperit” relativ recent, dar pasional şi durabil. Aproape toate ofertele de sejur sau de circuit în Croaţia includ această cetate medievală de pe coasta meridională a Dalmaţiei, care deşi numără, azi, nu mai mult de 45 de mii de locuitori, se umple, în sezon, cu zeci de mii de turişti din întreaga lume.

Turismul reprezintă, de altfel, raţiunea de a fi a Dubrovnik-ului. Bombardamentele masive din timpul războiului iugoslav au pus, o vreme, sub semnul întrebării viitorul oraşului care, după 1992, a trebuit restaurat, mai ales în partea sa de monumente istorice.

Dubrovnik – stăpâni peste secole

Incinta fortificată a cetății Dubrovnik datează din Evul Mediu. Oraşul a cunoscut apogeul în timpul Renaşterii, când rivaliza cu Veneţia. Din nefericire, în 1667, un seism a distrus majoritatea splendorilor sale de epocă, după care oraşul a fost reconstruit în stil baroc. O vizită, în zilele noastre, trebuie să înceapă cu Placala Placa, promenadă pietonală si principală arteră a Dubrovnikului, denumită de localnici Stradun. Promenada a fost construită în secolul al XII-lea, când era marginită de palate somptuoase, distruse, ulterior, de cutremur. Privim clădirile aliniate, azi, de o parte şi de alta a arterei care, odinioară, era doar un canal marin care separa cele două părţi ale oraşului contemporan.

Vedem, în apropiere, sinagoga de secol XIV (cea mai veche din Europa, după Praga, şi sediul primei comunităţi sefarde de evrei spanioli şi portughezi refugiaţi în urma persecuţiilor), iar la capătul Placala Placa intrăm în Piaţa Loggia, înconjurată de monumente. Între acestea, Biserica Sf. Blaise, în stil baroc, consacrată patronului spiritual al vechiului burg Dubrovnik. Pe o stradă laterală, poate fi văzută, de asemenea, mânăstirea dominicană din secolul al XIV-lea, construită în stil gotic târziu. Admirăm, aici, tablouri din timpul Renaşterii şi manuscrise medievale (unele, semnate Toma d’Aquino). Biserica mânăstirii, bogat decorată în stil baroc, adăposteşte picturi pe lemn semnate de Paolo Veneziano, iar clopotniţa ne uimeşte prin suprapunerea de stiluri, de la romanic la baroc.

Revenind în Piaţa Loggia, o clădire impozantă ne atrage privirile; este Palatul Rectorilor. Rectorii erau voievozii medievali ai Dubrovnikului (numit şi Ragusa), care conduceau, prin rotaţie, această republică nobiliară pe un termen de 30 de zile, timp în care n-aveau voie să părăsească palatul. Tot în Piaţa Loggia putem vedea Coloana lui Roland (secolul al XV-lea), în faţa căreia erau proclamate edictele şi se anunţau sentinţele condamnaţilor. Monumentul e remarcabil prin statuia lui Roland, nepotul regelui francez, Charlemagne. Lungimea braţului său (51,5 cm) servea ca etalon pentru măsurătorile localnicilor. Partea de nord a pieţei e ocupată de Palatul Sponza, edificiu construit la jumătatea secolului al XVI-lea, în stil gotic şi renascentist. La vest, se află Turnul cu Ceas din 1444, renovat succesiv, şi fântâna Onofrio care servea drept sursă de apă pentru târgul de mărfuri care se ţinea în preajmă, azi, ca şi ieri, loc de întâlnire al tinerilor.

Dubrovnik – anotimpuri ideale

Dubrovnik are, în afara arhitecturii sale excepţionale, o serie de muzee valoroase precum Muzeul Maritim, Muzeul Etnografic (adăpostit de un grânar din secolul al XVI-lea), Muzeul de Istorie, Galeriile de Artă şi Muzeul Fotografiei de Război (deschis în 2004, unic în lume). Aparent, oraşul medieval poate fi „vizitat” într-o plimbare, timp de jumătate de zi. Aşa cum aţi remarcat, bogăţia lui de valori se desfăşoară într-un spaţiu unic, apărat de ziduri groase (de pe înălţimea lor puteţi avea o panoramă unică a coastei dalmate şi a insulelor din apropiere – pe una dintre ele s-a născut Marco Polo!) şi mărginit de două intrări. Celebră este Poarta Pile, de unde încep, de regulă, vizitele în oraşul vechi şi care, odinioară, se închidea, noaptea, cheile sale fiind înmânate prinţului spre păstrare, până a doua zi. Eu zic că, totuşi, o singură zi e prea puţin pentru a pătrunde în tainele Dubrovinikului şi a-i înţelege spiritul liber. De aceea, aş vrea să cred că veţi rămâne măcar o săptămâna la Dubrovnik. Anotimpul ideal pentru o vizită este toamna. Ne dăm întâlnire?

Citește mai multe texte de Valentin Țigău și pe Valentinotes

,