„Drumul sării” – un proiect ambițios al ANTREC Buzău

Written by

Se obișnuiește ca, în funcție de atracțiile turistice pe care le are, câte o regiune sau țară să inaugureze un „drum al…”, un traseu care să lege localități și obiective care au oferte asemănătoare. Cel mai întâlnit astfel de „drum” este cel „al vinului”, iar Buzăul, prin câteva dintre localitățile sale unde activitatea viti-vinicolă este foarte puternică, se află demult pe un astfel de traseu. Dealul, via și cramele de la Pietroasele sunt, în acest context, nu doar depozitarele unor vinuri excelente, ci și al unor istorii și legende definitorii pentru acele locuri, cele legate de descoperirea tezaurului „Cloșca cu puii de aur”.

Această prezentare necesită JavaScript.

Însă, mai prețios decât acest tezaur, pentru buzoieni este subsolul său, bogat în gaze, petrol, sare. Sarea este profund legată de aceste locuri, pentru că aici, cu sute de milioane de ani în urmă, a fost fundul Mării Tethis, iar sarea acumulată în sol, la adâncime foarte mică, este o bogăție încă neexploatată suficient.
Cristina Partal, președintele filialei județene a ANTREC România (Asociația Națională a Turismului Rural, Ecologic și Cultural), îndrăznește, dar, să viseze la un „Drum al Sării”, care va duce la dezvoltarea potențialului turistic al județului, un proiect pentru care se dorește co-finanțarea statului.
„Drumul Sării” ar avea componente care se regăsesc în geoturism, ecoturism, turism balnear, turism rural, turism gastronomic.
Un prim traseu este: Lopătari – Mânzălești – Platoul Meledic – Vintilă Vodă – Valea Slănicului până la Săpoca – Valea Sărățeluluia – Pleșcoi – Berca (Vulcanii Noroioși) – Pârscov (Sarea lui Buzău) – Măgura (Tabăra de Sculptură) –Tisău- Sărata Monteoru.

Peşteri de sare, izvoare minerale și ziduri de cetăți

La Lopătari se află Focul Viu și Lacul Mociaru, cu plaur plutitor, zona fiind recunoscută și pentru arhitectura tradițională. Aici se dorește amenajarea de obiective turistice naturale de utilitate publică precum şi crearea/modernizarea infrastructurilor conexe de utilitate publică; construirea/modernizarea căilor de acces la principalele obiective turistice naturale; puncte de observare/fotografiere; punct de informare turistică. Platoul Meledic, un alt punct din traseu, face parte dintr-o zonă colinară, unde se află peșteri de sare unice în Europa și, ca o curiozitate, lacuri de apă dulce. Este situat între valea Jgheabului, Pârâul Meledic, Izvorul Sărat, Valea Sării și Valea Slănicului și este constituit în cea mai mare parte din depozite de sare, iar argilele care acoperă sarea au permis acumularea unor lacuri cu apă dulce. Aici este nevoie de amenajarea, construirea sau modernizarea aceluiași tip de obiective și căi de acces ca în cazul precedent. De la Cristina Partal aflăm că au fost descoperite în zonă peste 20 de peşteri cu lungimi însumate foarte mari și cu denivelari de peste 200 m. Cele mai cunoscute sunt peșterile de la Săreni și Mânzălești, cu un mare potențial de dezvoltare ca puncte de atracție a vizitatorilor. „Există implicații semnificative cu impact asupra siguranței şi mediului, care sunt inerente în cazul extinderii accesului. Pentru a satisface atât oportunităţile cât şi provocările, poate fi avută în vedere dezvoltarea unui număr de «show caves» pentru care să se dezvolte accesul vizitatorilor, iluminatul tematic, interpretarea şi facilităţile de primire a vizitatorilor şi să fie promovate ca puncte de atracţie a vizitatorilor”, spune Cristina Partal.
La Mânzălești se află lacul Meledic, în apropierea căruia se găsesc izvoare cu ape minerale cunoscute încă de la începutul secolului al XIX-lea. Grunjul (monolit de marne cineritice) și Mănăstirea Găvanu sunt alte obiective turistice ale zonei. Aici, pe lângă tipul de amenajări și modernizări citat mai sus, se simte nevoia de a se crea și reabilita și traseele de cură (de tratament) pe teren, a locurilor de recreere și popas, a facilităților de utilizare a izvoarelor minerale.
La Vintilă Vodă se găsesc ruinele mănăstirii-cetate Meledic, cărora, ca valoare istorică, arheologică și turistică li se alătură fortificațiile de pe piscurile vecine (Cetățuia, Vornicului, Spătarului și {oimului). Tot din Vintilă Vodă se poate trece la Bisoca, pe traseul Sărulești, Sările, Bisoca centru, ajungându-se la Schitul Poiana Mărului.

Vulcanii Noroioși și „Sarea lui Buzău”

Un alt traseu pe „Drumul Sării” ar fi Beceni – Aldeni – Cernătești – Săpoca – Pleșcoi – Berca.
Pornind de la Berca, principalele obiective turistice sunt Vulcanii Noroioși, Mănăstirea-cetate Berca, Mănăstirea Rătești. Aici se impune amenajarea obiectivelor turistice naturale de utilitate publică precum şi crearea/modernizarea infrastructurilor conexe de utilitate publică; și construirea/modernizarea căilor de acces la principalele obiective turistice naturale.
Tot datorită sării din pâraie și din sol, este celebru și un preparat local, cârnații de Pleșcoi, al căror gust special este dat, între altele, de faptul că oile se hrănesc cu iarbă și plante crescute „pe sărătură”, carnea lor „sărându-se”, astfel, „în viu”…
La Pârscov, localitate unde se află casa memorială a unui mare scriitor român, Vasile Voiculescu, vom întâlni, ca monument al naturii, stânca „Sarea lui Buzău”, situată pe un deal împădurit, pe care apa izvoarelor cu o foarte mare concentrație de sare lasă, prin evaporare, interesante eflorescențe.

Mina de petrol, parcul balnear de la Sărata Monteoru și sculpturile de la Măgura

Un al treilea traseu propus pentru „Drumul Sării” este Măgura (Tabara de Sculptură, Mănăstirea Ciolanu) – Tisău – Sărata Monteoru.
La Sărata Monteoru, stațiune balneo-climaterică astăzi de interes local, cândva foarte bine dezvoltată, întâlnim de asemenea un centru arheologic și Mina de Petrol (unicat în Europa). „Aici este nevoie să se reabiliteze infrastructura rutieră, inclusiv utilităţile din corpul drumului, drumul spre Tisău, drumul ce trece pe lângă Conacul Monteoru și Parcul Dendrologic, drumul ce trece pe lângă stadion, spre Gura Sărății (făcându-se astfel legătura cu Drumul Vinului), drumul către Cruce”, ne spune Cristina Partal, președinta filialei Buzău a ANTREC România. Pentru reabilitarea zonei, se mai cere, totodată, amenajarea obiectivelor turistice naturale de utilitate publică precum şi crearea/modernizarea infrastructurilor conexe de utilitate publică, respectiv Muzeul Minei de Petrol; construirea/modernizarea căilor de acces la principalele obiective turistice naturale: drumul spre Mina de Petrol; crearea/reabilitarea unui parc balnear care să ofere un pachet complet de servicii turistice balneare, și anume: centru de terapie, bazine cu apă sărată, atât în aer liber, cât și în interior, salină terapeutică artificială, plajă de nisip, terenuri sportive, drum de acces, parcări, amenajari peisagistice. Proiectul presupune, de asemenea, reamenajarea parcului-grădină din stațiune; crearea şi extinderea infrastructurii de agrement, inclusiv a utilităților aferente: Parc tematic: Descoperă Buzăul – case tradiționale din județul Buzau, Muzeul Monteoru (expoziții permanente „Sarea și timpul”, „Conace și boieri buzoieni”, „Dacii din Curbura Carpaților”), amenajare Centru de Informare Turistică. Pentru infrastructura de turism de utilitate publică/privată, ne mai spune Cristina Partal, „se impune dezvoltarea reţelelor de captare şi/sau transport a izvoarelor minerale şi saline cu potenţial terapeutic (ape minerale, lacuri şi nămoluri terapeutice, gaze terapeutice, factorii sanogeni de la nivelul grotelor şi salinelor) din stațiunile turistice balneare, climatice şi balneo – climatice”. De asemenea, sunt importante crearea/reabilitarea traseelor de cură pe teren, a locurilor de recreere şi popas, a facilităţilor de utilizare a izvoarelor minerale; construirea de piste pentru cicloturism care pot face legatura cu Drumul Vinului (inclusiv zone de picnic și repaos, zone de admirare a panoramei).
Proiectul, deosebit de îndrăzneț, nu poate fi realizat însă decât în regim de co-finanțare. Dacă va reuși, așa cum își doresc buzoienii, ”Drumul Sării” ar putea deveni una dintre principalele atracții turistice ale zonei, nu doar de interes local sau național ci și internaționale, prin paleta de monumente naturale rare sau chiar unice în Europa.
Publicat inițial în Jurnalul Național

,