Am fost rugat să descriu acest oraş de pe Costa Blanca, numit Be­ni­dorm, “pe înţelesul tuturor”, ase­mu­indu-l cu “universul cunoscut”. O descriere ar suna aşa: un oraş cos­mopolit, care “comprimă” Sinaia, Ma­maia, New York-ul şi… Turnul Babel.

Această prezentare necesită JavaScript.

De ce Sinaia? Pentru români e un reper cunoscut: străzi care şerpuiesc în piatră, spre înălţimi, spaţiile de cazare pitoreşti, situîndu-se de o parte şi de alta. Doar că, în locul vilelor de munte, vei întîlni zgîrie-nori asemănători cu cei new-yorkezi. Pentru că aici, cele mai multe dintre hoteluri au între 20 şi 50 de etaje, unele cu faţade de sticlă, altele cu piscine pe acoperiş… Mamaia – pentru că totul se află la ţărmul mării. Al Mării Mediterane, însă – cu apa translucidă, cu plaje lungi şi, mai ales, late. Aici, la Benidorm, se găsesc cele mai frumoase plaje ale Europei, iar numele lor fixează spaţiul şi timpul: Levante – adică Răsăritul – şi Poniente – adică Apusul.
Aromă şi savoare
Despre un loc anume de pe această plajă “a Apusului” vreau să vă po­vestesc în continuare. Mai precis, despre “La Cuina de Ponent”. Ar trebui spus că în Spa­­nia vei întîlni denumirile atît în spa­­niola “literară”, cît şi în dialectul local, de data aceasta în valenciană; ast­fel, “la cocina de poniente”, în spanio­lă, de­vi­ne în dialect “la cuina de ponent”, adică “bucătăria (plajei) apusului”. Aici, într-o amiază de aprilie (care înainta, grăbită, spre amurg), am avut şansa de a degusta, într-o succesiune ameţi­toa­re de arome şi savori, cîteva pre­pa­ra­te din impresionanta bucătărie regională.
Preparate
După o deschidere subtilă cu o băutură asemănătoare mai “esticei” grappa italiene, am degustat, pe rînd, “tortillas”, micuţe cît podul palmei unui copil, pe care Miguel Angel, maestrul bucătar, presărase… pulbere de jambon “serrano”. Apoi – doar pentru diversiune (Benidormul este un fel de “Turn Babel” culinar, iar influenţa marilor bucătării ale lumii se face simţită chiar şi la o demonstraţie de gastronomie regională) – am gustat şi o “ensaladilla rusa de la casa” (cu amendamentul că maioneza, extrem de fină, fusese subţiată cu puţin iaurt spaniol).
Asta pentru ca după aceea să urmeze un regal spaniol, cu toate ale lui. Cu crochete de “jamón” care, sub crusta aurie, dezvăluiau o consistenţă cremoasă. Cu “Delicias de bogavante” – pentru care carnea homarului, scoasă cu grijă, fusese tăvălită în sos beşamel (“îmbogăţit” cu şofran, aromă nelipsită din bucătăria regională), fixată în vîrful unei ţepuşe de lemn, prăjită în ulei fierbinte şi “asezonată” cu un sos simplu de ulei de măsline, pătrunjel verde şi usturoi. Cu scoici “Santiago” (Saint-Jacques, pentru cei obişnuiţi cu numele lor francez), a căror carne fu­sese sotată în ulei de măsline, fiind servită cu “trufe” din piure de cartofi şi sos de pătrunjel verde. Cu “butiffara” (specialitate spaniolă de cîrnat) în foitaj. Cu “soldăţei de Pavia” (crochete dintr-un amestec de jambon “serrano”, sos beşamel, condimente etc., tăvălite prin pesmet şi rumenite în ulei de măsline). Cu o salată mediteraneană din care nu lipseau uleiul de măsline, tonul şi sparanghelul alb. Şi, bine­înţeles, cu tradiţionalul “arroz a banda con alioli” – căci ne găseam, nu-i aşa?, nu departe de cîmpurile de orez de la Albufera, fala Spaniei. (Nu este cazul, cred, să vă mai vorbesc şi despre aromatele vinuri ale Spaniei, care au acompaniat bucatele şi fără de care degustarea nu ar fi fost completă…)

Vieira salteada con patata trufada
Soté de Saint-Jacques cu trufe din cartofi

Ingrediente: 24 cochilii Saint-Jacques, 250 g piure de cartofi, o linguriţă de sos de trufe albe, sare, piper, ulei de măsline; sosul: ulei de măsline şi pătrunjel verde, sare, piper; decorul: pătrunjel verde.
Preparare: Desfă cochiliile ­Saint-Jacques, scoate carnea din ele, decupînd-o în aşa fel încît să îşi păstreze forma frumoasă. Înfierbîntă uleiul de măsline şi sotează uşor în el carnea scoicilor, presărînd, după gust, sare şi piper. Scoate-le pe un platou. Mixează împreună piureul de cartofi şi sosul de trufe. Pentru sos, mixează uleiul de măsline cu pătrunjelul tocat pînă se omogenizează. Pentru montare, aşază pe platou carnea scoicilor, în şir. Pune piureul de cartofi trufat într-un poş şi, în faţa fiecărei bucăţi de carne, aşază cîte o “floare” din această compoziţie. Toarnă puţin sos pe lîngă ele şi ­deco­rează cu frunze proaspete de pătrunjel.

Croquetas de jamón ibérico
Crochete de jambon
Ingrediente: 40 g unt, 3-4 linguri de făină, trei sferturi de litru de lapte,
150 g jambon ibérico (specialitate spaniolă de jambon), ulei pentru prăjit, sare, ouă, pesmet pentru pane.
Preparare: Topeşte la foc mic untul şi desfă în el făina, amestecînd mereu, pînă se aureşte. Adaugă laptele, puţin cîte puţin, amestecînd pentru a nu face cocoloaşe şi lăsîndu-l pe foc pînă capătă o consistenţă cremoasă. Dă focul la mic şi adaugă apoi jambonul, tăiat cubuleţe, şi sarea, continuînd să amesteci. Cînd s-a îngroşat suficient compoziţia, las-o să se răcească puţin, după care ia cu lingura o cantitate oarecare, formînd batoane mai groase, pe care le treci prin ouă bătute şi pesmet. Frige-le apoi în ulei fierbinte, întorcîndu-le pe toate feţele, pentru a se rumeni uniform.

, ,