Nu trebuie să pleci la capătul lumii, în căutarea plajelor însorite sau a culmilor montane, ca să te simți… în vacanță. De la o vreme, lumea bună a Americii și a Europei a început să experimenteze un concept vilegiaturistic „altfel”. I s-ar zice, într-o traducere acceptată, „vacanță în orașul tău”. Sau „City break la tine acasă”… Și zău că Bucureștiul te poate împlini dacă-l iei la picior, prin cartierele vechi rezidențiale, dacă intri în muzeele lui și dacă accepți provocările culinare ale restaurantelor inspirate de gastronomiile lumii.

Un astfel de loc am de gând să vă propun, mai ales că sloganul acestei veri este… gusturile bune nu au nevoie de viză! Nu, nu au nevoie de viză pentru că nu sunt de trecut decât granițele simțurilor, acele simțuri care fac dintr-un mâncău un gurmand! Iar locul acesta se numește TAVERNA SÂRBULUI!

Se spune că în vârful furculiței poți aduna uneori veacuri întregi din existența unui teritoriu sau a unui popor. Și cât adevăr este în vorba asta! Gastronomia sârbească este exemplul cel mai puternic că gusturile unui neam pot traversa veacurile nu alterându-se, ci îmbogățindu-se de la cei care vremelnic i-au fost alături la drum. În creuzetul acestei bucătării naționale, cu o mie de savori inconfundabile, istoria a aruncat gusturile altor rețetare. Cel otoman – la rându-i un amestec de culturi culinare. Cel grec – vechi de când lumea și mereu înnoit. Cel austriac ori cel maghiar – căci în vreme ce bărbații își purtau războaiele, femeile împărtășeau rețete. Cel italian – de blând răsfăț. Dar mai cu seamă cele ale neamurilor slave de la sud-vest de unduioasa apă a Dunării.

Este, poate, una dintre cele mai bogate gastronomii din jumătatea răsăriteană a Europei, având pentru fiecare mesean un fel de mâncare să-i fie pe plac, mai dulce ori mai picant, dar mereu savuros!

Se-adaugă delicioaselor bucate – răsfăț pentru papilele gustative și bucurie pentru pântece! – o șlivoviță tare, băutura eroilor sârbi din veac, și ritmul fără seamăn al muzicii tradiționale… Un adevărat triunghi al provocărilor pentru aceia care vor să trăiască, intens, o poveste sârbească. O poveste în care „personaje” sunt chiar preparatele tradiționale ale Serbiei și ale lumii slave din Balcani: ćevapčići – corespondent sârb al micilor românești (cu care se aseamănă prin formă și tehnică de preparare, dar cu ingrediente ce-i sunt specifice), pljeskavica (căruia unii îi mai spun și „hamburgerul sârbilor”, dar îi este de o mie de ori superior prin gust și savoare), ciorbele și plăcintele, pastramele și cârnații, sarmalele și musacalele… în stil sârbesc.

Se zice că o farfurie cu mâncare face, uneori, cât o călătorie. Iar un prânz la Taverna Sârbului poate echivala cu o excursie – gustoasă – chiar în inima Serbiei. Dacă nu ați călătorit încă în Alpii Dinarici sau pe valea Moravei, dacă nu ați văzut Belgradul ori Voivodina ori dacă ați trecut Dunărea numai cu privirea, la Cazane, o porție zdravănă de …./ aici puneți voi un nume de preparat specific pe care vreți să îl promovați anume (căci toate porțiile sunt mari, „ca la mama acasă”, la noi, la Tavernă) vă va duce în toate locurile acestea minunate, în sunet de fanfară. Pentru că, știut e, sârbii știu să-și trăiască marile și micile bucurii în sunetul muzicii și… în aromele bucatelor tradiționale!

Cârnat Njeguska
Chiar dacă astăzi nu este decât un sat cu 17 locuitori – dintre care unul e sârb –, Njegusi (Muntenegru) a dăruit lumii o mulțime de oameni de seamă și… câteva preparate ale căror nume sunt celebre. Brânza și prosciutto din Njegusi sunt comparabile, ca savoare, cu cele italiene. Iar acești cârnați Njeguska, din meniul Tavernei Sârbului, nu au rival.

Cârnat Sremska
Cândva capitală a Imperiului Roman, sub numele de Sirmium, Sremska Mitrovica este unul dintre cele mai pitorești orașe din Voivodina, aducând anual zeci de mii de turiști pe malul râului Sava. Ce-i încântă pe aceștia, dincolo de vestigiile istorice? Cu siguranță, gastronomia locală. Mai ales vestiții cârnați Sremska – numai pentru cunoscători!

Urnebes
Specifică pentru orașul Niș – locul nașterii Împăratului Constantin cel Mare – această brânză picantă este antreul ideal pentru cine vrea să intre în povestea noastră culinară sârbească. Pregătit din brânză locală, cu ardei iute și roșu pisat mărunt (din belșug) și sare (cu măsură) dezleagă pofta de mâncare!

Zacusca sârbească (Ajvar)
Ingredientul principal al zacuștii sârbești – numită și „Ajvar” ori „caviar de legume” – este ardeiul roșu kapia, cărnos, fiert îndelung, doar cu sare și ulei, până ajunge cremos și delicios. Este una dintre vechile rețete ale mamelor și bunicelor din întreg arealul slav de la sud de Dunăre și adună aromele grădinilor sârbești, celebre în lume.

Șnițel Karadjordje
O fărâmă din istoria Serbiei, rememorată în gastronomie! Gheorghe cel Negru – Karadjordje – a fost unul dintre liderii revoluției sârbe de la începutul secolului XIX. Numele lui e perpetuat și datorită acestui popular preparat: un rulou din carne de porc, umplut cu kaymak (o brânză dulce, cremoasă, untoasă), tăvălit în pesmet și rumenit în uleiul fierbinte.

Mućkalica
Specific Serbiei, acest preparat este pentru arta culinară ceea ce sunt cocktailurile pentru băuturi. Asta e părerea specialiștilor și a gurmanzilor și nu greșesc nici unii, nici alții. Este amestecul ideal de carne, legume și condimente, lăsate să fiarbă lent în cuptor, până ce toate gusturile și aromele se întrepătrund!…

Garnitura dalmațiană
Din îngusta și însorita Coastă Dalmată vine acest preparat „de însoțire” a felurilor principale. Nesofisticată, discretă în asocierea de cartofi fierți și spanac cărora li se adaugă mediteraneene arome, garnitura dalmațiană e încă o probă a „bunelor vecinătăți culinare” în teritoriul slavilor apuseni sudici.

Chateaubriand cu sos Madera
N-ar trebui să fie un preparat din lista celor sârbești, dar gurmandul din această parte de lume adoră realmente fripturile din carne și… n-a putut rezista dinaintea acestei rețete, creată de marele bucătar Montmireil, șeful cuhniilor vicontelui de François-René de Chateaubriand, pentru a-l uimi pe diplomatul britanic (pe lângă Napoelon) Sir Russell Retallick.

Proja
Dacă italienii au polenta și românii mămăliga, uite că sârbii au creat și ei un preparat din făina de porumb – o… pâinică! Și au numit-o: proja. Intrată demult și în rețetarul unei Europe apusene care adună tot ce-i mai bun în gastronomiile lumii, Proja este ideală pentru toate mâncărurile cu sos ori cu smântână, în care să întingi pofticios!

Kapama
Adusă mesenilor chiar în vasul în care lent s-a copt, kapama este moștenirea culinară a multelor generații de păstori din Serbia milenară. Carnea de miel e atât de fragedă că se topește în gură, iar papilele gustative simt pe deplin catifelarea sosului gros de smântână dulce, ademenit cu frunze tinere de spanac.

Mixgrill „Viața sănătoasă”
Este platoul favorit al marelui Emil Kusturica, aflată chiar de la el. Cârnați proaspeți, kaiser și ćevapčići, pljeskavica, costiță de porc și mușchi alb, frigărui din carne de porc! Cele mai gustoase preparate ale Serbiei, adunate la un loc – să mănânci pe săturate în vreme ce fanfara cântă șlagărele eterne din „Pisica albă, pisica neagră”.

,