Se spune adesea că acasă e acolo unde-ți este inima, dar suntem siguri că majoritatea dintre voi ați lăsa vechile voastre locuințe, fără să priviți în urmă, și v-ați îndrăgosti foarte ușor de căsuțele desprinse din basm. Ele se găsesc foarte rar, dar totuși există – acele locuri în care te simți mereu copil și în care parcă te-ai teleporta în lumea zânelor, a vrăjitoarelor și a altor personaje mistice.
În diferite colțuri ale globului pământesc, putem găsi, pe ici, pe colo, cabane de poveste, case țărănești, vile magice, de obicei amplasate într-un cadru rural (în câmp, în pădure, în munți). Ele sunt construite pe baza descrierilor unor basme cunoscute sau prezintă modele fantastice furnizate de imaginația creatorilor lor. Cu forme ciudate, pereți neordinari, acoperișuri curbate, intrări mici și ascunse, aceste opere de artă fascinează prin izul de ”sălbatic” pe care îl emană. Case mici, dosite sub un deal, locuințe construite în copaci, vile uimitoare în spații pitorești, locuințe din piatră, lut, lemn, chiar și cele care au la bază elemente arhitecturale, stau cu un picior în realitate și unul în poveste. Le găsim în Canada, Olanda, Japonia, Noua Zeelandă, Rusia, Marea Britanie. Mai mult, există asemenea atracții turistice și în România. Să le descoperim!
Castelul de lut din Porumbacul de Sus, Valea Zânelor
Denumirea văii, verile pline de povești petrecute alături de bunici în satul Mândra din Ţara Făgăraşului, sau poate un vis din copilărie, l-au inspirat pe Răzvan Vasile, proprietarul pensiunii, să-și construiască un castel ca-n basme. Mai ales că avea și un fiu de 7 ani cu care au cutreierat mai multe locații din toată țara. El a vrut să facă altceva. Și-a cumpărat în 2006 terenul de 8.000 mp de la Porumbacul de Sus, la 40 km distanță de Sibiu. Cel mai greu i-a fost să găsească omul potrivit care să-l înțeleagă și să poată pună pe hârtie ideile pe care le avea Răzvan în cap. Astfel, pentru proiectul castelului stăpânul a schimbat cinci arhitecți. În final, locuința a fost construită după schițele arhitectei Ileana Mavrodin. La amenajările interioare sunt folosite ideile arhitectei Ramona Pop. Au lucrat la ridicarea castelului meșteri și muncitori din Maramureș. Dacă e să vorbim despre construcția în sine, fundaţia a fost realizată din beton şi pietre, structura este din lemn, iar pereţii sunt construiţi din bușteni de molid și apoi acoperiți cu cob, un amestec de pământ, apă, paie, argilă şi nisip. Pereții exteriori sunt, cum e și firesc, un pic mai groși decât cei interiori: 60 cm grosime, și, repsectiv, 45 cm. S-a lucrat doar cu materiale naturale. Tencuiala exterioară este din var și nisip, turnurile sunt din piatră de râu, zidite cu var și nisip. Castelul are două nivele: parter și mansardă, și arată exact ca o frumoasă locuință pentru elfi și zâne.
Căsuța din povești din Bistrița
În vârf de deal, lângă staţiunea Sîngeorz-Băi, din județul Bistrița-Năsăud descoperim o altă căsuță desprinsă din basme: locuința fraților Paul şi Cristian Axinte. E mai mică decât castelul din Valea Zânelor (are 80 de metri pătrați), dar e destul de încăpătoare, rustică, dar totodată modernă, și, ce-i mai important – aboslut ecologică. Casa a fost construită din baloți de paie, lemn şi muşchi de copac. Prin pereții ei poți auzi noaptea greierii cum cântă, iar dimineaţa te trezește ciripitul păsărilor. Casa este unică în România, dar nu și în lume. Ideea a fost preluată de Paul din străinătate. Într-o asemenea căsuță el și-a întâlnit iubita, Ann, cu care ulterior s-a și căsătorit. Pentru a învăța cum să-și construiască locuința ecologică, Paul, de profesie inginer, a luat cursuri în Belgia. În cazul lui, marea problemă a fost să obțină autorizația de construcție. Nimeni nu înțelegea cum va fi construită o casă din paie, fără cărămizi și zidărie. Și pe cei de la mediu i-a convins foarte greu să-i dea avizele necesare. O altă dificultate a fost să-și găsească meșterii care să-i poată realiza proiectul. Aici i-a venit în ajutor fratele său, Cristian, cel care i-a fost alături de la idee, până la final, iar ulterior a rămas să administreze pensiunea.
Să revenim la parametrii de construcție. Locuinţa a fost ridicată timp de doi ani și a costat mai mult de 10.000 de euro. Au mers în total aproximativ 400 de baloţi de paie, presați cu cricul de la maşină pentru a fi foarte rezistenţi. Pensiunea are două nivele: la parter – dormitoare cu intrări separate, iar la etaj e bucătăria cu livingul integrat. Nivelele sunt unite printr-o scară îngustă, sculptată manual. Casa se încălzește de la un șemineu, realizat de un un sculptor celebru din zonă. Pe acoperiş a fost amenajată o terasă cu muşchi şi flori aduse din străinătate.
Căsuța din Răstoci
O altă căsuță, dosită parcă sub căciula lui Guguță, se află pe unul din malurile Someşului, în localitatea sălăjeană Răstoci. Este veche de aproape două veacuri, cu pereți din bârne de stejar, acoperiți cu lut, cu un acoperiș din paie și două încăperi. Aici n-a pătruns nici electricitatea, gazul sau apa. Sufletul casei este menținut viu de o bătrânică de aproape nouăzeci de ani, tanti Iulica. Casa nu este pensiune, dar gazda este foarte primitoare și mereu bucuroasă de oaspeți. Așa că puteți face un popas pentru odihnă sau o vorbă bună.
